Intimitatea Pentru Toti

În această existență fără spectatori se petrece ceva esențial: avem răgazul de a redeveni noi, fără obligația socială de a demonstra că sîntem cineva.

Chestiunea controlului de intimitate pe care oamenii îl cer sau sînt îndreptățiți să îl aibă asupra colecțiilor de date și a expunerii lor publice este legitimă și merită investigată.

Atunci cînd platformele oferă beneficii imediate și personalizate (recompense algoritmice), creierul suferă de o „lipsă de resurse cognitive”, subiecții fiind dispuși să renunțe la detaliile vieții private pentru recompensă.

Manipularea compromite libertatea celui manipulat, reducîndu-i capacitatea de a gîndi și acționa autonom. Iar manipularea AI pare că afectează autonomia deciziilor umane.

De cîteva săptămîni, blocul în care locuiesc a intrat în proces de reabilitare termică. Forțată, aș fi tentat să spun după niște mici bătălii digitale purtate cu asociația, antreprenorul general, primăria și niște tentative de bullying instituțional.

Cu greu ne-am putea imagina astăzi o locuinţă în care oamenii să trăiască într-un spaţiu nediferențiat, în care să doarmă toți, părinți, copii, bunici, în aceeași încăpere comună, ba chiar în același pat, fără să aibă un colțișor numai pentru sine.

Viața privată nu poate fi un bun public. Familia nu e de pus în vitrina digitală. Căsnicia proprie nu e per se obiect de studiu, nici pentru sociologi, nici pentru făcătorii de tabloide.