Munci Profesii

Mîinile și corpurile muncite reprezentau simboluri ale vieții curate și oneste în cultura populară. Munca este măsura liniștii și a virtuții.

Scrisul e o „meserie fără profesiune“, afirmă Alain Viala, în studiul său despre nașterea scriitorului în epoca clasică în Franța.

Pe la 1830, în Țara Românească, lumea îngrijirii medicale era eterogenă. Doctori și chirurgi formați în universități europene lucrau alături de apotecari, felceri, moașe și vindecători populari.

Profesia didactică a suferit în ultimele decenii o eroziune lentă, dar sistematică, pierzîndu-și atît atracția economică, cît și rezonanța simbolică în societate.

E greu să nu faci nimic în ziua de azi, cînd timpul a devenit un lux și lipsa lui o plătim adesea cu sănătatea, așa că dreptul de a fi inutil, pe care vreau să-l apăr aici, mi se pare o cauză pentru care merită să militezi, în numele sănătății.

Oamenii nu pot fi reduși doar la munca pe care o prestează. Au nevoie de locuințe decente, de acces la servicii medicale, de relații sociale și de posibilitatea de a-și construi o viață în societatea în care muncesc, dacă doresc acest lucru.

În 1889, cancelarul Otto von Bismarck a convins Reichstag-ul să adopte prima lege de asigurări pentru limită de vîrstă și invaliditate din lume.