Laura Carmen Cutitaru

Avem memorie vastă, dar nu infinită, de aceea funcționăm economic, prin asocieri: reținem un sens și-l lărgim cît avem nevoie, prin analogie și metaforă, construind în creier rețele nu atît între cuvinte, cît mai ales între sensuri.

Condiția umană, spune el, este rezultatul tensiunii dintre două lumi: mecanismele biologice ale vieții, guvernate de homeostazie și de forțele durerii și plăcerii, și construcțiile culturale create de om pentru a gestiona această tensiune.

Bacteriile își dau seama cînd, într-un mediu dat, sînt singure sau puține, după cum își dau seama și de momentul în care, prin diviziuni succesive, devin o comunitate.

Peștișorul Babel se poartă în ureche. „Mic, galben, cu aspect de lipitoare, este probabil cel mai ciudat lucru din Univers. Se hrănește cu energia undelor cerebrale.

Din moment ce fiecare epocă își proiectează tehnologia dominantă asupra minții, reinterpretînd creierul „după chipul și asemănarea noastră” în funcție de progresul științific, înseamnă că știința creierului a depins mereu de metafore istorice.

Percepția nu ar fi, așadar, realitate brută, ci o „halucinație controlată”, cum o numesc unii cercetători, fapt care duce la ideea că omul trăiește într-o simulare gestionată de propriul creier.

Dacă nu credem că acum trăim într-o simulare computerizată, nu avem temei să credem că vom avea urmași care vor rula numeroase simulări ancestrale.

În vechea tradiție hindusă, gîndirea ancorează limba, iar limba ancorează gîndirea. Cuvîntul nu e doar instrument al comunicării, ci chiar țesătura realității, vibrația conștiinței universale.

Deși cronicarii sugerează opacizarea totală a numelor după Babel, nimic nu-i oprește să stabilească legături și să explice simbolisme.

Cînd studenții mei traduc ceva greșit îmi place să remarc cu voce tare că sîntem norocoși că nu facem chirurgie pe creier.

El numește acest inconștient materie întunecată a minții – în principal, tot ceea ce știm fără să știm că știm.

Un om nu inventează nimic de unul singur. Orice invenție se construiește în timp, pas cu pas. Limba nu face excepție.

S-a stabilit cu certitudine că „indigenii americani provin, de fapt, din popoare care au traversat oceanul venind dinspre nordul Asiei.

Nu am crezut niciodată într-o îndepărtată epocă de aur, ci mai degrabă înclin să cred într-o mișcare progresivă dinspre o epocă foarte crudă și barbară spre ceva mai bun.

Lumea naturală pare să fie un loc mai potrivit pentru ea decît pentru bărbat, și asta fiindcă cele două împărtășesc același interes, al reproducerii.

Asemănarea nici nu e nouă. O arată cuvîntul viralizare, folosit pentru a desemna popularitatea rapidă și uriașă cîștigată în lumea virtuală.

Prespecificarea genetică a capacității de a învăța o limbă este inutilă în absența culturii (adică a unui alt om care să vorbească cu copilul).

O descoperire extraordinară făcută de lingviști cu ceva timp în urmă: japoneza și engleza sînt limbi în oglindă.

Nu m-aș mira să văd, într-o bună zi, în oferta de programe universitare, cursuri de neurogeometrie sau de neurotrigonometrie.

Dacă stau și cuget, poate unora chiar le-ar prinde bine un AVC în emisfera stîngă...

Expertă în anatomia și funcționarea creierului uman, lucrînd în cercetare și predînd la Harvard Medical School

Cititorul atent va fi observat, presupun, că articolele mele din ultimele patru luni au un fir comun: perceperea, segmentarea și identificarea experienței (prin concepte și nume).

Există vreo posibilitate de a controla evoluția mentală a omului încît să devină imun la psihozele urii și distrugerii?

Născocește ceva, dă-i un nume și ai creat un concept. Transmite-le altora conceptul și, dacă îl acceptă, ai creat ceva real. Și cum ne iese așa o magie?

Creierul folosește automat aceste concepte pentru a grupa lungimile de undă în anumite intervale ale spectrului, categorizîndu-le drept aceeași culoare.

În anii ’50 a fost inventat spectrograful acustic – un aparat care analizează natura undelor sonore ale vorbirii, a căror energie e convertită în imagini (spectrograme).

Watt Smith citează Oxford English Dictionary pentru sensul nou de azi: „(referitor la femei) cuprinsă de o dorință maternă de a avea (încă) un copil”.

Acestea două, hiper-reflexivitatea și alienarea, sînt trăsăturile-cheie pe care schizofrenia le are în comun cu (post)modernismul artistic, literar și filozofic, spune Louis Sass în volumul Madness and Modernis

Louis Sass spune că asocierile bizare de cuvinte sînt des întîlnite în „cea mai gravă și mai enigmatică boală mintală”: schizofrenia.

Cuvîntul a fost corectat în toate edițiile ulterioare, probabil de un editor care a crezut că a găsit o greșeală de tipar.