Intre Fantezie Si Exactitate

Nu rareori am auzit poeți ironizînd limitările inginerilor și, tot așa, am auzit și specialiști în științe exacte rîzînd de fanteziile artiștilor.

Disputa nu se naște prin înseși energiile distincte ale umanioarelor și ale cercetărilor științifice. Nu se ivește din însuși potențialul lor creativ sau cognitiv.

Datorită redescoperirii unor texte filozofice antice, polimații vor fi modelul intelectual dominant în Renaștere, ilustrînd profilul gînditorului „complet”.

Lumea cercetării trăiește cu o mică dramă domestică: științele exacte și științele umane locuiesc în aceeași casă a cunoașterii, dar rareori gătesc în aceeași bucătărie.

Imaginea clasică a unui astronom care stă noaptea lîngă lunetă, cocoșat, privind prin lentile și notînd ceea ce vede, este una pur romantică, adică ruptă de realitate.

Matematica este absolut necesară oricărui muzician. Îți ordonează gîndirea într-un anume fel și, la rîndul ei, muzica pentru un compozitor are tangențe cu matematica.

Nu e mare matematică, dar nici „uman” nu e. Încerc să cuprind lucrurile cu simțurile și să le îmbunătățesc cu mintea. Pentru asta am nevoie de cifre.

Una dintre marile tendințe care au modificat fundamental modul economic de înțelegere a acțiunii umane o reprezintă folosința matematicii.