De fiecare dată cînd aud de folosința matematicii în cunoașterea economică, îmi amintesc de un film frumos pe care l-am văzut altădată la cinemateca studențească. Este vorba despre Decalogul lui Krzysztof Kieslowski. Toate cele zece episoade sînt frumoase, însă vom insista aici doar asupra primului. Titlul acestui prim episod este Despre credință și rațiune. Pe scurt, în scenariu este vorba despre un profesor de matematică, Krzysztof, și despre fiul său, Pawel. Profesorul nostru de matematică se prezenta ca un adevărat raționalist. Credea în forța minții sale și în capacitatea de a cunoaște lumea cu ajutorul calculului matematic și cu ajutorul calculatorului. Aceasta era lumea lui, una perfect rațională în care Dumnezeu nu avea ce să caute. Și așa își conducea și viața. Asta pînă într-o zi de iarnă cînd fiul său s-a decis să meargă să patineze pe lacul din apropierea casei. Și pentru că nu putea înțelege lumea decît prin intermediul calculatorului, tatăl său procedează la un studiu rapid pe calculator pentru a vedea dacă gheața lacului îl ține sau nu pe copilul său. După algoritmi complicați și analize matematice, a tras concluzia că da, gheața era destul de tare pentru a-l ține pe copilul său, pe Pawel. Numai că gheața nu-l ține pe copil și acesta moare înecat. Tatăl se confruntă atunci cu o dramă. Realizează limitele cunoașterii sale, cea bazată pe algoritmi și calcul rațional, matematic. Răvășit de durerea provocată de pierderea propriului copil, merge la biserică, într-un gest de revoltă și în același timp de acceptare a lui Dumnezeu. La baza tabloului Maicii Domnului cu Pruncul, care lăcrimează alături de el, găsește o bucată de gheață topită. Iată, aici era adevărul!
Despre asta este vorba. Să fim foarte atenți la folosința matematicii în științele sociale în general și în economie în special. La asta ne îndeamnă chiar și Nicholas Georgescu-Roegen, unul dintre marii români, omul care a revoluționat știința economică, aducînd în dezbatere conceptul de entropie în cadrul mai larg al construirii bazelor pentru ceea ce azi numim bioeconomie. Iată ce spune chiar Roegen, cel care a folosit intens matematica în economie, despre acest instrument: „Cartea universului nu este scrisă, așa cum afirma Galileo, numai «în limbajul matematicii», iar caracterele ei sînt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice. În însăși cartea fizicii găsim cea mai edificatoare noțiune dialectică: probabilitatea. Și nici o carte despre fenomenele vieții nu se poate lipsi de noțiunile fundamentale și totodată dialectice ca specie, nevoi, industrie, concurență efectivă, democrație ș.a.m.d. Afirm că ar fi culmea absurdității să decretăm că o asemenea carte nici nu trebuie scrisă sau, dacă va fi scrisă, nu va face decît să răspîndească inepții. Pentru ca această poziție să nu fie interpretată greșit de vreun cititor grăbit, repet că nu susțin că aritmetizarea științei este nedorită. Ori de cîte ori aritmetizarea este posibilă, nu există cuvinte pentru a-i lăuda meritele. Părerea mea este însă că aritmetizarea integrală este imposibilă, că există cunoștințe valabile chiar și fără aritmetizare și că o aritmetizare falsă este chiar periculoasă dacă este vîndută drept autentică” (Nicholas Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, Editura Expert, 1996, p. 25).
Azi, una dintre marile tendințe care au modificat fundamental modul economic de înțelegere a acțiunii umane o reprezintă folosința matematicii. Asta a împărțit economiștii în „verbaliști”, adică cei care folosesc argumentația clasică, logică, în expunerea legilor economice, și economiștii „formaliști”. Primii folosesc în analizele lor argumentația logică și istorică. Sînt descriptivi și cred că pot folosi puterea creierului și a argumentului logico-filosofic în dezbaterea legile economice. Categoria a doua de economiști sînt cei care folosesc matematica pentru a argumenta acțiunea economică. Ei cred că aparatul matematic poate oferi instrumentarul necesar pentru a cunoaște adevărul științei economice. Nu vom intra în detalii care presupun enumerarea avantajelor și dezavantajelor fiecăruia dintre cele două curente. Cert este că azi o bună înțelegere a fenomenului economic presupune și folosința matematicii. Asta este clar. Dar nu oricum și nu în orice condiții. Pentru că atunci se poate ajunge la pericolul mortal al matematicii fără economie. Dacă economia fără matematică rezistă unei analize critice, matematica fără economie este goală de conținut și chiar periculoasă pentru cunoaștere. Este ca un fel dans al cifrelor și argumentelor. Un dans gol, lipsit de conținut, dar care poate fi seducător în sine. De asta trebuie să ne ferim noi, economiștii. Pentru că, pînă la urmă, știința economică este despre pragmatism și finalitate.
Să fim atenți, să fim foarte atenți. Și să folosim o diversitate de metode și tehnici de cercetare. Orice instrument care vine în slujba adevărului legilor economice este binevenit, deci și matematica. Numai că ceea ce se întîmplă azi în jurul nostru este deja prea mult. A considera că numai matematicienii pot fi economiști este o modă periculoasă.
Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă lucrare a sa este Lumea de dincolo de istorie. Despre fragilitatea construcției sociale românești (Editura Pro Universitaria 2025).
Credit foto: Wikimedia Commons
