Dorel Dumitru Chiritescu

Economia este și ea o știință, deși unii cred că este un fel de joacă. Adică ei, în măreția lor dată de lipsa diplomei de Bac, se pot juca, pot face orice cu sistemele economice pe care din eroare ajung a le gestiona. Și nu este așa.

Nu întîmplător l-am luat în dezbatere pe Mihail Manoilescu. El a fost marele economist sedus de către autoritarism. Poate și din cauza asta, istoria i-a făcut într-un mod pervers cu ochiul.

Timpul pe care îl deținem și ni-l putem apropria ca ființe este una dintre marile cuceriri ale noastre. Pentru asta am inventat concediile de odihnă și zilele libere.

Este dificil să scrii despre Complexul Energetic Oltenia, ca om al Gorjului care trăiește aici și care, fără să vrea, a fost martorul mut al creșterii și prăbușirii sale.

Noi, românii, am putea spune că am descoperit perpetuum mobile al economiei. Adică să trăiești bine fără a produce nimic, fără a munci. Să tot primești bani de la alții pentru a-i cheltui.

Pe acest fond încep să apară semnele viitoarei dictaturi. Hitler a fost copilul adoptiv al inflației și haosului despre care vorbim.

Lupta cu cei care vor să-și dea libertatea pentru un pachet de țigări pare a fi din ce în ce mai dificilă. Discursul împotriva libertății și lumii libere prinde din ce în ce mai mult. Să sperăm că vom rămîne mereu treji.

Ce altceva este criza economică dacă nu o reamintire a faptului că sîntem buni și liberi, dar sîntem totuși atît de fragili?

Grădina lui Dumnezeu, numită România, este mare și plină de miniștri care nu știu ce spun. Nu-și cunosc țara, dar sînt puși acolo s-o conducă.

Una dintre marile tendințe care au modificat fundamental modul economic de înțelegere a acțiunii umane o reprezintă folosința matematicii.

Cîți dintre economiștii care vorbeau acum cîțiva ani despre viitorul economiei României au anticipat războiul dintre Ucraina și Rusia și impactul său asupra economiilor europene?

Populiștii, practic, nu vorbesc. Înlănțuie cuvinte și fraze de cele mai multe ori fără sens.

Kant a aprins lumina rațiunii și a deschis epoca gîndirii și acțiunii umane de azi. Prin Kant, gîndirea umană se desăvîrșește și ajunge la o strălucire nemaiatinsă.

Psihologia slugii abandonate nu este ușor de părăsit. Este o stare comodă în care altul gîndește pentru tine și altul decide în numele tău.

Plutocrația este o „formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mîinile celor mai bogați”.

Acești falși formatori de opinie sînt nişte zei al căror cuvînt nu poate fi pus la îndoială.

America nu va mai fi ceea ce a fost pînă acum. Și nu va fi bine, nici pentru ea și nici pentru noi, lumea occidentală.

Te prefăceai convins, tocmai pentru a scăpa de nebun. Marin Preda folosește adesea acest instrument în Moromeții.

M-am bucurat să-l văd și m-am așezat la masă fericit de o companie mereu plăcută.

Și lucrul care mă fascinează cel mai mult la el este legat de multiplele sale ocupații și priceperi.

Nici nu mai știu unde am citit propoziția următoare: „Cunoașterea lumii este de natură emoțională“.

Este ignoranța, în primul rînd.

În ceea ce privește acel 2% din PIB destinat apărării, aici nu avem o explicație rațională.

Dar să-l lăsăm puțin pe Napoleon și să revenim la titlul rîndurilor noastre de azi.

Una dintre cele mai interesante cărți scrise în ultima perioadă și care se referă și la fenomenele economice se cheamă Lebăda Neagră.

Sub influența intelectualilor noștri, falia despre care vorbim a existat și chiar s-a adîncit cu timpul.

Dar cred că primul exercițiu de propagandă pe care l-am trăit în viața mea a fost cel legat de uniforma școlară.