Cui i s-a urcat democrația la cap?
Cum se poate „învăța” democrația, mai ales într-o societate care nu a avut de-a lungul istoriei o lungă experiență democratică?
Cum se poate „învăța” democrația, mai ales într-o societate care nu a avut de-a lungul istoriei o lungă experiență democratică?
Termenul demokratia, „exercitarea puterii de către cei mulți“, este atestat la Herodot, deci în jur de 435 î.Chr.
Democrația liberală se află într-o criză majoră, cum nu a mai fost. Forțele răului – cu precădere populismul – amenință să ne transforme Europa într-un Mordor al autoritarismului.
A-i învăța pe copii ce înseamnă democrația, într-un sistem de învățămînt bazat pe ierarhii, centralizare și obediență, rămîne o provocare generatoare de frustrări și neputințe.
Toată lumea dorea să fie democrație, după anii de dictatură. Doar că, pe parcurs, ne-am dat seama că nu toți înțelegeam același lucru prin „democrație”, că nu toți puteam suporta democrația.
Democrația de tip occidental e profund vulnerabilă și imperfectă. Ea are însă un gen de reziliență aparte, dat de coerența ideatică și primatul istoric care datează de pe la Magna Carta și 1789.
Clasele ar putea fi efectiv microclimate democratice ȋn care elevii şi profesorii să fie ȋncurajaţi să practice respectul reciproc şi nu impunerea arogantă căreia i se răspunde cu o gherilă neobosită.