Sever Voinescu

Discursul pro-occidental din România nu doar că ignoră, dar disprețuiește acest tip de sensibilitate populară nu de ieri, de azi.

De cînd am început să înțeleg ce e cu mine pe lumea asta, mi-am dat seama că plecarea definitivă din România este o opțiune deschisă în mintea foarte multor români.

Părerea mea este că Ion Iliescu a fost un om politic slab, fără viziune și fără curaj. De aceea, nici nu cred că a controlat vreodată procesele istorico-politice care au avut loc în timpul președinției sale.

Mărturiile colegilor spun că intensitatea antrenamentelor sale era egală cu cea a marilor finale și că îi împingea de la spate, uneori agresiv și ofensator.

Problema sistemului nostru judiciar este aceeași cu problema companiilor de stat din categoria „găuri negre”: livrează servicii proaste la costuri foarte ridicate.

Ceaușescu a fost un antiromân feroce, un comunist bătut în cap, atins de delirul grandorii, un caz patologic. Regimul Ceaușescu a fost, ca și cel al lui Dej, ca și cel al lui Antonescu, un regim criminal în sensul propriu.

Dl Bolojan vrea să obțină susținerea populară pentru corecțiile financiare și instituționale pe care vrea să le facă, zgîndărind frustrarea poporului în folosul cauzei sale.

Toată lumea dorea să fie democrație, după anii de dictatură. Doar că, pe parcurs, ne-am dat seama că nu toți înțelegeam același lucru prin „democrație”, că nu toți puteam suporta democrația.

Sînt momente în care duci poporul înainte îndreptînd sabia împotriva lui și sînt momente în care îl duci înainte îndreptînd sabia împotriva pieptului tău.

Ideea că treaba partidelor din Parlament e să formeze un guvern, și atît, nu există; partidele din Parlament trebuie să preia țara, pe bucăți.

Să ridici încă și mai multe obstacole în calea consumului de carte și publicistică culturală este, vorba cuiva, mai mult decît o crimă, este o greșeală!

Lumea, chiar dacă e nouă și prospătă în ochii Mirandei, e populată cu oameni vechi, aceiași de cînd e lumea chiar dacă, grație biologiei, sînt mereu alții.

Taxele nu mai sînt parte a unui „contract” în care statul ia din veniturile noastre ca să ne dea ceva în schimb, ci ca un veritabil jaf.

Raportul ar trebui discutat și dincolo de cercul profesioniștilor educației, în societate, dacă tot ne lamentăm că educație nu este.

Astăzi, contezi în arena politică internațională numai dacă contezi în arena politică de la tine de acasă. Cu cît ești mai important în politica internă, cu atît ești mai relevant pentru relațiile internaționale ale țării.

Criza politică, la rîndul ei, nu își va revărsa tot potențialul negativ dacă autoritatea unor mari puteri asupra țării este atent și abil gestionată.

Am vrut să vorbim despre feluritele experiențe ale exilului unor oameni care vedeau exilul ca pe o soluție existențială proprie la un impas politic național.

Privindu-l, așadar, pe Nicușor Dan înainte de alegerile pe care tocmai le-a cîștigat, cei doi au văzut tenebre și ne-au transmis viziunile lor în vorbe care-ți ridică părul măciucă.

Multe s-au spus despre Fumi în ultimele zile. Înțeleg să aduc și eu, în acest îndoliat context, amintirea mea dintr-un unghi din care, poate, nu mulți l-au cunoscut pe prietenul meu.

„Atunci cînd justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”, spunea odată, memorabil, Ana Blandiana.

Omul mi-a spus că servesc Sistemul și că merit ce-i mai rău pentru asta, în numele poporului.

Culianu a depășit stadiul „fenomenologic” eliadesc și a cercetat fenomenul religios cu abia apărutele și încă discutabilele instrumente ale științelor cognitive.

La Dumnezeu, dreptatea este, întotdeauna, precedată de bunătate.

Mai toți liderii politici își păstrează o mare autonomie de decizie în raport cu sfătuitorii, cu echipa de consilieri.

Eroii sînt ceva de consum personal, privat, ceva cu relevanță pur subiectivă și nu mai sînt eroi ai cetății, eroi de pe urma cărora trăim noi toți.

Una dintre cele mai întîlnite confuzii în mintea oamenilor este aceea dintre naționalism și patriotism.

Astăzi, sentimentele anti-americane sînt resimțite de tot mai mulți prieteni ai Americii, de oameni care trăiesc și vor să trăiască în continuare în stil „Vest”.

Mi-am adus aminte de întîmplarea asta zilele trecute, cînd au început să circule listele cu dușmanii națiunii, cu sorosiștii.

Un politician trebuie să aibă trei calități ca să fie ce trebuie: pasiune, simțul responsabilității și simțul proporției.

Breban ar fi putut fi un scriitor mare dacă ar fi avut discernămînt.

Distincția dintre cord și inimă se impune imediat, ca să delimitezi necesar organul cu funcțiile și problemele sale de metaforă.

Rudimentar, Sinodul s-a gîndit să dojenească pe unul dintr-o tabără și pe altul din cealaltă, ca să nu supere pe nimeni.

Orice discurs al europenilor despre Europa începe cu Trump, continuă cu Trump și se termină cu Trump.

Nu poți să fii cowboy pe un teren de un un hectar! Dar cum să aperi întinderile nesfîrșite cînd lumea devine tot mai aglomerată?

Dar poate că și Trump are dreptate.

Evident, nu am fost niciodată un lăudător al lui Trump, nici în vremurile lui bune, nici în vremurile lui proaste.

Centralitatea dragostei în ansamblul virtuților/valorilor creștine ar fi, însă, nesustenabilă dacă nu ar fi flancată și ranforsată de credință și speranță.

Cînd am auzit pentru prima oară că printre noi există unii care-și zic „suveraniști” (acum vreo zece ani, cred), m-am bucurat.

Faptul că magii au venit dinspre Răsărit are importanță și în alt plan. Ei au venit ghidați de-o stea.

Dar puteau fi opriți și mai recent, în momentul înscrierii în cursa electorală.

Cînd e polemic cu adversarii, Ronald Reagan nu e strivitor, e convingător, dar vezi de la o poștă că nu-i urăște.

Care a fost destinul ideilor din Istoriei civilizației române moderne văzut în 2024?