Mihaela Petrov

Artista pictează ușile interioare și mobilierul casei, în timp ce Max Ernst acoperă pardoseala cu un mozaic pe al cărui centru este înfățișat un uriaș liliac în zbor pentru a îndepărta „spiritele rele“.

Internată la începutul anilor 1950 într-un spital de psihiatrie în urma unei grave depresii, pictura este singura ei alinare.

Pentru Victor Brauner, un prim contact cu arta extra-europeană a avut loc odată cu debutul său pe scena avangardei românești cu ocazia primei expoziții internaționale de artă plastică din România.

Lucrarea poate fi interpretată ca o aluzie la legătura amoroasă pe care Maria Martins o întreține cu Marcel Duchamp timp de mai mulți ani.

Max Ernst declara că „persoana căreia îi datora cel mai mult de-a lungul carierei sale a fost Alexander Iolas, fără sprijinul căruia nu ar fi avut același succes“.

Interesul manifestat de Victor Brauner pentru legende și mituri este oglindit încă de la debutul pictorului pe scena avangardei românești.

Autorul distinge erotismul corpului de cel al sentimentelor (al inimii) și de cel spiritual.

Zece ani mai tîrziu, evenimentul regizat de Spoerri la Milano, „Ultima cină.

Alăturate conținutului viselor, miturile devin revelatoare ale unui „tezaur colectiv“ și punctul de plecare al noilor creații suprarealiste.

În 1930, Victor Brauner se află pentru a doua oară la Paris, unde îl vizitează în repetate rînduri pe Constantin Brâncuși, care îi încredințează un aparat fotografic

Lucrarea este interpretarea gravurii lui Rembrandt van Rijn din anul 1652 cunoscută cu titlul Alchimistul, Alchimistul acasă în laboratorul său și, mai tîrziu, Faust.

Expoziţia marchează colaborarea dintre Jacqueline Victor-Brauner şi muzeele franceze, cărora văduva artistului le donează un număr important de tablouri, sculpturi, lucrări de grafică