La Timp

În lumea modernă pare că timpul devine tot mai dens, dar în multe țări dezvoltate timpul de lucru s-a tot scurtat, iar timpul personal a tot crescut.

Timpul pe care îl deținem și ni-l putem apropria ca ființe este una dintre marile cuceriri ale noastre. Pentru asta am inventat concediile de odihnă și zilele libere.

„Sînt foarte ocupat”, „E o perioadă aglomerată”, „E nebunie”, „Simt că nu mai fac față”, „N-am avut timp nici să respir” etc. au devenit formule care aproape au înlocuit saluturile sociale.

Unde se așază, de mii de ani, melancoliile, nașterile, așteptările, tristețile, bucuriile, speranțele, vrăjirea și dezvrăjirea, singurătățile, furiile, încrîncenările, tăcerea și mărturisirile, răsărituri și apusuri care au legat și dezlegat gînduri ori v

Expații evită să-și aducă familiile în Singapore și preferă să locuiască și să trăiască singuri, pe perioada în care au contract.

Nu se jenează însă să te țină de braț un sfert de oră, povestindu-ți ultimele isprăvi ale fetiței. Și, de data asta, nu e împrumut, căci timpul luat cu japca nu poate fi dat înapoi.

În ceasornicăria lui nu poți să spui că timpul s-a oprit. Nu te lasă ceasurile care ticăie, fiecare pe limba lui.

Timpul nu poate fi separat complet de experimentarea lui. Sîntem, deci, frecvent invitați să observăm mai multe forme de timp.