Mai Avem De Ce Sa Zimbim

Dacă cercetăm istoria, zîmbetul nu a fost întotdeauna privit ca expresie a bucuriei.

E acel ceva care ne face să recunoaștem binele atunci cînd îl întîlnim și să nu renunțăm la bucurie doar pentru că avem suficiente motive de îngrijorare.

Zîmbetul nu e acolo nici ca să ne seducă, nici ca să ne disprețuiască. Nu-i nici promisiune, nici ipocrizie.

Dacă făceai abstracție de partea de jos a feței, cea cu zîmbetul, spuneau ei, descopereai o privire de fier, care putea să denote ceva rău.

Ce altceva este acest zîmbet ce se strecoară, discret și tandru, în intimitatea vieții noastre decît însăși umbra fericirii?

Pentru a învăța engleza, trebuie să începi prin a-ți împinge înainte maxilarul, aproape încleștînd dinții și practic paralizîndu-ți buzele. Astfel englezii emit o serie de mici mieunături neplăcute, din care este făcută limba lor.

Cum crești un copil dacă abia te poți întreține pe tine? Cum vei munci, dacă muncești deja atît doar ca să supraviețuiești? Cine te va ajuta?

Dacă există un moment în care Pămîntul se oprește din rotit și totul încremenește în loc, atunci acela a fost pentru mine. Am dispărut undeva în spatele acelui link care îmi descria în amănunt moartea celei care mi-a fost pentru zece ani cea mai apropiată

Simbolul cel mai evident al acestei neputințe sînt, pentru mine, recifurile de corali: peisaje subacvatice de o frumusețe aproape ireală, care se albesc și dispar chiar sub ochii noștri.