Cristina Stefan

Poate tocmai pentru că cititul în sine e o activitate solitară, simt uneori nevoia să mă văd față în față cu alți oameni și să ne împărtășim părerile.

Mă întreb deseori, în călătorii, de ce la alții „se poate“ și la noi nu. De ce se poate ca orașele să fie făcute pentru oameni, nu pentru mașini, cu transport public fiabil, cu infrastructură pentru persoanele cu dizabilități, cu spații verzi, cu muzee și

Responsabilitatea protecției copiilor nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii părinților, iar Meta nu e singura companie care trebuie trasă la răspundere: trebuie reglementată întreaga industrie construită în jurul captării atenției.

Să stai doar tu cu mintea ta a devenit una dintre cele mai complicate treburi din viața de oameni moderni, remarcă Anca Iosif, pe cînd zonele fără semnal de pe traseul ei întins pe 700 de kilometri au obligat-o să stea adesea fără social media.

Încă îmi amintesc intrarea pavată cu faianță verde-smarald, rafturile înalte de lemn închis la culoare, ticsite cu cărți pînă în tavan, și exemplarul decolorat din Alice în Țara Minunilor pe care l-am luat cu mine acasă.

Întrebarea nu este dacă gestul fetei e moral sau nu, ci ce spune el despre accesul la carte într-o țară în care salariul minim e încă umilitor de mic, acoperind cu greu nevoile de bază.

Co-realizat de jurnaliștii Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, filmul pornește de la o investigație asupra abuzurilor la locul de muncă și înfățișează o poveste intimă, a relației dintre un tată și fiica lui.

După succesul cu Anul nou care n-a fost, nominalizat la European Film Awards 2024 și cîștigător a zece trofee la Premiile Gopo, Bogdan Mureșanu mai scoate un as din mînecă.

Disperarea a apărut pe tăcute, ca o boală subtilă, dar paralizantă. La treizeci și cinci de ani după Revoluție, mai e posibilă schimbarea?

De-a lungul anilor, am încercat ca, atunci cînd nu sînt în turneu, să am o viață cît se poate de obișnuită.

Intrăm în sala de concerte și ne strecurăm printre oamenii deja înfierbîntați