Mintea Magica

Oricît am spune că omul modern s-a blazat și a devenit din ce în ce mai pragmatic, specialiștii în publicitate ne spun că lucrurile stau tocmai invers.

Contaminată, cred, dinspre știință, o bună parte a filosofiei de astăzi, mai ales sub chipul istoriografiei filosofiei, ține strîns de separația între subiect și obiect.

Oare chiar mai funcționează astăzi gîndirea magică? Poate în ruralul marginal, ar răspunde omul recent conectat la sine și la Internet.

Îmbrăcată în port ungurean (de influență ardelenească, din Mărginime), maica Raveca ne primește într-o curte mică și aglomerată.

Realizatoarea stă de vorbă cu profesorul și-l acuză fățiș de credințe nepotrivite, dar și de dublă măsură. Pentru că nu poți citi Biblia acasă și propovădui principii marxiste la școală.

Fenomenul placebo se află acolo unde organismul ascultă de poveste și doar simpla credință în ea îi poate modifica fiziologia.

Se poate spune că Eliade aduce gîndirea magică în romanul modernist, introducînd noi teme de reflecție și anticipînd explozia interesului pentru spiritualitatea orientală.

Cred că pericolul nu se ascunde în momentele de teamă pe care le poate stîrni, în timpul lecturii, vrăjitoarea cea rea sau răzbunarea caprei, ci mai degrabă în expunerea prematură la „magia” ecranelor sau a rețelelor sociale.

În vremuri în care religia a fost înlocuită în Occident de religia consumului, la români superstițiile și gîndirea magică s-au altoit magic pe incertitudinile noastre.

După interzicerea publicității la produsele de tutun, natura a devenit marea promisiune comercială și, deopotrivă, marea destinație a transporturilor magic-publicitare.