Gusturi

Un fel de mîncare poate declanșa o amintire întreagă, concretă, în care oameni și locuri prind viață ca într-un teatru de umbre, fascinant și misterios.

În efortul susținut de a reconstrui societatea pe baze noi și a o propăși în direcția celor multilateral dezvoltate, gustul și-a pierdut oficial funcția de bază, a fost retrogradat.

Elena ajunge să se supună acestor gusturi, angajînd guvernante şi profesori francezi pentru copii, trimiși mai apoi să-şi continue studiile la Paris, comandînd romane şi toalete franțuzești.

Îmi amintesc cum am făcut primele mele sarmale într-un colț de Japonie, în ajunul Crăciunului. Nu mai gătisem niciodată, iar frunzele de varză, doar pe jumătate murate, nu semănau prea mult cu cele de acasă.

Cărți bune pentru copii răi. Aceasta era deviza Ursulei Nordstrom și ea reflecta un gust editorial aflat în complet răspăr cu gusturile publicului de la acea vreme.

Mai mult decît atît, a afirma că „gusturile nu se discută” anulează fără temeiuri solide domenii întregi, cum ar fi estetica sau critica de artă.

De obicei, memoria simțurilor e irațională: cutare miros sau gust ne proiectează într-o lume în care ne-a fost bine. De regulă, cea a copilăriei. Nu ne e dor propriu zis de o mîncare, cît de cadrul familial.

Erau spații profund personale, excentrice, umane, calde, intime, ludice. Senzația că faci o plimbare printr-un poem construit, care te emoționează la fiecare pas este un lucru care cu greu poate primi o notă pe scara gusturilor.

Povestea umplatei ține de gastronomia locală, chiar foarte specific locală: un fel de mîncare dintr-un cătun locuit încă de cîteva zeci de suflete, ceea ce este deja destul de mult pentru o zonă atît de depopulată, încît pe o rază de șapte-opt kilometri î

Există în București un club de carte la care nu doar se citește și se discută despre o poveste, dar se și invită scriitorii și scriitoarele, se gătește și se aleg băuturile, pornind de la spiritul și descrierile textului.