Există în București un club de carte la care nu doar se citește și se discută despre o poveste, dar se și invită scriitorii și scriitoarele, se gătește și se aleg băuturile, pornind de la spiritul și descrierile textului. Locul – restaurantul La Taifas, iar una dintre inițiatoarele serilor gurmando-ficționale este Alina Ciocianu.
Prin ce întîmplare au ajuns gusturile din cărțile de literatură în realitate?
Au ajuns prin vin. Întotdeauna întîlnirile noastre au fost în jurul unei mese, cu vin adus de mine și preparate făcute de Ramona Anghelache. Sînt, de fapt, ocupațiile noastre de bază și s-au potrivit perfect. Asocierea cărților cu gusturile din ele a pornit de la vin, de la Insuportabila ușurătate a ființei a lui Milan Kundera. Recitind romanul pentru club am știut exact ce vin trebuie să aduc, acel vin care să îi reprezinte pe Tomas și Sabina. Așa îmi amintesc, era în 2016, acum zece ani. De aici au început jocurile noastre cu asocierile de preparate și vin.
Cum vă alegeți poveștile?
La început se propuneau cărți și votam, apoi am început să avem invitați, scriitoare și scriitori, fiecare ne recomanda o carte la finalul întîlnirii. Așa am descoperit cărți la care poate nu am fi ajuns.
Ce înseamnă un club de carte în care se degustă aromele ficționale?
O întîlnire între aromele reale și cele ficționale, o întîlnire în jurul mesei cînd stai la taifas și, ușor-ușor, scapi de teama de a vorbi. Un spațiu cald și prietenos, sau măcar asta mi-am dorit, în care descoperim împreună povești, personaje, de multe ori și pe noi. Se întîmplă ca pe fundal să fie și muzica dintr-o carte. Povești, mîncare, vin, muzică și oameni care le împart. O șezătoare modernă.
E mai bună o carte cînd mănînci ce mănîncă și personajele?
Întîlnirea și discuțiile sînt mai gustoase, dau o stare de bine celor care participă. Cartea este bună, atunci cînd este, indiferent de ce mănîncă personajele. Pentru mine, cele mai frumoase întîlniri pornesc de la carte și nu de la asocierile noastre. Dar trebuie să recunosc că este o adevărată plăcere să căutăm, să discutăm, să ne punem de acord noi, cele două care ne ocupăm cu organizarea. Este o joacă continuă și ne bucurăm ca niște copii.
Care e cartea cea mai „gurmandă” pe care ați avut-o la club?
O întrebare la care ar putea răspunde mai bine participantele. Eu nu mănînc la cluburi, poate doar gust foarte rar ceva. Iar în 11 ani de club cu două întîlniri lunare mi-e și greu să aleg. Pot să spun că în cărțile în care personajele trec prin foamete găsim cele mai multe preparate. În cărțile în care nu se vorbește absolut nimic despre vinuri și mîncare ne inspirăm din starea pe care ne-o dă cartea și aici este o legătură extraordinară între Ramona și mine, o potrivire a ceea ce am ales fiecare pentru cartea respectivă de care ne mai minunăm și noi cîteodată.
.jpg)
