Ana Maria Sandu

Cînd scriu nu am vîrstă și o pot ușor recupera pe fetița de atunci.

Privind în urmă, mă întreb cum ar fi fost copilăria mea dacă m-aș fi născut cu patruzeci de ani mai tîrziu.

Atunci am descoperit că pot citi în gînd. Și mi s-a părut miraculos cum călătoreau prin mine, neauzite, cuvintele din carte.

Sînt într-un TGV care merge spre Lyon și știu că va fi suficient să deschid o carte și drumul meu nu va mai semăna cu nici unul pe care l-am făcut sau îl voi face.

În paralel cu facultatea am urmat cursuri de arte decorative la Școala Populară de Arte.

Lucrurile o vor lua cu totul razna și omul zdruncinat va avea parte de o glorie la care nici nu visase pînă atunci.

Pentru mine, fotografia a evoluat semnificativ în ultimul timp, devenind un mediu prin care pot explora și exprima concepte complexe

Chiar actul fizic al dragostei seamănă cu o luptă.

Bologna este locul unde toți cei din industria cărților pentru copii se adună și unde este expus tot ce a apărut mai bun în lume în ultimul an.

La simplitate ajungem cel mai greu în viață. Și mereu o luăm pe căi ocolite. Poate așa se întîmplă și cu răsfățul.

Răspunsurile invitaților mei pun răsfățul pe o hartă imaginară a lucrurilor importante de făcut într-o viață sau, din contra, pe nedrept uitate.

Muzeul Abandonului este un proiect independent muzeal, digital și participativ, despre fenomenul abandonului copiilor, dar într-un context mai larg al culturii abandonului generalizat

Mi s-a spus de multe ori că aceste note ajută, mediind întîlnirea spectatorilor cu filme pe care, altminteri, nu știu „de unde să le apuce”.

Nu știu un subiect care să incite mai mult imaginația decît legăturile clandestine