Rodica Zafiu

Interesantă este asocierea semantică dintre ideea de mulțime și valoarea depreciativă.

Argotismul harneală a căpătat o mare vizibilitate în ultimele săptămîni, după ce a fost folosit de gazda unei dezbateri online pentru a caracteriza atitudinea candidatului neprezentat.

Spre sfîrșitul secolului, sandwich-ul era deja o realitate a vieții cotidiene urbane.

Dicționarele noastre mai noi nu înregistrează totdeauna sensul „zvon”, care a ieșit din uz, dar acesta e de găsit în texte.

Dezbaterile electorale din ultimele zile readuc în discuție mari teme ale retoricii și ne amintesc de importanța limbajului.

O schimbare profundă: cu inima în dinți a fost înțeleasă de mulți vorbitori ca o expresie a angoasei, nu a îndrăznelii.

În limbajul popular urban se răspîndise – pentru același tip de relație, cu toate nuanțele și gradele de apropiere posibile – și forma simpatiu.

Quid pro quo și quiproquo sînt strîns legate prin origine și foarte asemănătoare prin formă, dar diferă prin sens.

Sintagma din jurul lumii începe să fie folosită cu sensul „din întreaga lume” de-abia după 1990.

La rîndul său, verbul a produs un nume de agent – sifonar, „delator, informator”– sinonim cu argoticul sifon.

Cel mai mult pare să circule o expresie (neînregistrată de dicționare) care ilustrează ideea de potrivire – tanda pe manda.

Treptat, aparițiile sintagmei a la turca s-au rărit în română; a supraviețuit mai ales dezvoltarea sa glumeață.

Strategia retorică de afirmare a evidenței și a simplității pentru a impune o poziție în fața adversarilor e veche.

Iorgu Iordan considera că zicala a prins vulpea rană pornește probabil de la stereotipul vulpii ca animal viclean.

Şuetă, cu evoluția sa semantică surprinzătoare, demonstrează încă o dată rolul jocurilor de noroc în creativitatea limbajului colocvial.

A da un banc înseamnă a face pe bancherul; s-a spus apoi a da un banc de vorbă cu înţelesul de «a sta la taifas».

Din acest punct de vedere, și varianta ierbivor poate fi considerată o adaptare.

Confuzia dintre grupul social și grupul sanitar a fost înlesnită nu doar de asemănarea dintre cuvinte, ci și de parțiala suprapunere a spațiilor.

Terminologia preluată inițial prin intermediar a fost ulterior împrumutată direct, mai ales din franceză.

Cea mai cunoscută este a da chix, cu sensul „a greși, a eșua”, în care chix, împrumut din germană (Kicks).

Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM3, 2021) a introdus în lista sa de cuvinte substantivul feminin rectoră, cu indicația „rar”.

Expresia nu s-a învechit; în prezent, exemplele sînt chiar mai numeroase și mai variate: „sănătatea mintală a angajaților este în pioneze”

Un Moș antipatic și periculos, din toate punctele de vedere.

Deocamdată dicționarele generale notează, prudent, în dreptul cuvîntului, „etimologie necunoscută

Susținătorii și admiratorii candidatului la alegerile prezidențiale rezistă oricăror obiecții

Colecțiile digitalizate de ziare și reviste ne oferă cîteva indicii asupra originii și a evoluției cuvîntului.

O controversă încă nerezolvată privește originea cuvîntului

Cuvîntul bullying își dovedește foarte rapida acceptare în uzul actual și prin deformările sale din oralitatea colocvială.

În fine, mititeii lui Iordache sînt cei evocați de C. Bacalbașa în Bucureștii de altădată.

Cîteva dintre formulele onomastice din articol sînt legate între ele prin apartenența la sfera băuturii.

Una dintre formulele obscure azi ale seriei este apostrofele lui Iepurescu.

O transformare minimală de renunțare la genitiv s-a petrecut și cu Șoseaua lui Kiseleff și Cimitirul lui Belu,

Pînă la urmă, omonimia supărătoare pare să se fi rezolvat prin intrarea în uitare a verbului cu sens negativ.

Din păcate, explicația nu e corectă.

Dicționarul academic al limbii române oferă două versiuni de tratare a expresiei

Unele dintre expresiile dezvoltate de cuvîntul mînecă nu aveau prea multe atestări în textele mai vechi și au ieșit între timp din uz.

Termenul disciplină are conotații ambivalente, în utilizările sale putînd să prevaleze fie asumarea, fie impunerea din exterior

În perioada interbelică se consolidează însă utilizarea cuvîntului pentru deformările de limbaj

Cu funcția de conector argumentativ, mai mult decît atît are o anumită vechime în uz. Îl întîlnim în texte jurnalistice și în discursuri politice încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În atestările pe care le putem găsi în presa din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sensul lui doxă este în mod clar pozitiv, dar oarecum ambiguu

Isaac Ionescu atrăgea atenția asupra răspîndirii unor citiri ale literelor din abreviere: cesefe, n-ai cesefe; cîsîfî, n-ai cîsîfî.

Un fel de măgăoaie, pentru a tempera neastâmpărul public” (Dreptatea, 1937).