Rodica Zafiu

O rețetă stilistică de succes

O rețetă stilistică de succes

Susținătorii și admiratorii candidatului la alegerile prezidențiale rezistă oricăror obiecții

Din istoria pilei

Din istoria pilei

Colecțiile digitalizate de ziare și reviste ne oferă cîteva indicii asupra originii și a evoluției cuvîntului.

Geaca: istorie recentă

Geaca: istorie recentă

O controversă încă nerezolvată privește originea cuvîntului

„A-și lua bullying”

„A-și lua bullying”

Cuvîntul bullying își dovedește foarte rapida acceptare în uzul actual și prin deformările sale din oralitatea colocvială.

Sfîrșitul listei

Sfîrșitul listei

În fine, mititeii lui Iordache sînt cei evocați de C. Bacalbașa în Bucureștii de altădată.

Băuturi și beții uitate

Băuturi și beții uitate

Cîteva dintre formulele onomastice din articol sînt legate între ele prin apartenența la sfera băuturii.

„Apostrofele lui Epurescu”

„Apostrofele lui Epurescu”

Una dintre formulele obscure azi ale seriei este apostrofele lui Iepurescu.

„Genitive personale cristalizate”

„Genitive personale cristalizate”

O transformare minimală de renunțare la genitiv s-a petrecut și cu Șoseaua lui Kiseleff și Cimitirul lui Belu,

A servi și a deservi

A servi și a deservi

Pînă la urmă, omonimia supărătoare pare să se fi rezolvat prin intrarea în uitare a verbului cu sens negativ.

Porumbeii lui Carp

Porumbeii lui Carp

Din păcate, explicația nu e corectă.

În dorul lelii

În dorul lelii

Dicționarul academic al limbii române oferă două versiuni de tratare a expresiei

Cu mîneci largi...

Cu mîneci largi...

Unele dintre expresiile dezvoltate de cuvîntul mînecă nu aveau prea multe atestări în textele mai vechi și au ieșit între timp din uz.

Disciplină

Disciplină

Termenul disciplină are conotații ambivalente, în utilizările sale putînd să prevaleze fie asumarea, fie impunerea din exterior

Stîlciri

Stîlciri

În perioada interbelică se consolidează însă utilizarea cuvîntului pentru deformările de limbaj

Mai mult decît atît...

Mai mult decît atît...

Cu funcția de conector argumentativ, mai mult decît atît are o anumită vechime în uz. Îl întîlnim în texte jurnalistice și în discursuri politice încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

A fi doxă...

A fi doxă...

În atestările pe care le putem găsi în presa din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sensul lui doxă este în mod clar pozitiv, dar oarecum ambiguu

Csf?

Csf?

Isaac Ionescu atrăgea atenția asupra răspîndirii unor citiri ale literelor din abreviere: cesefe, n-ai cesefe; cîsîfî, n-ai cîsîfî.

Măgăoaie

Măgăoaie

Un fel de măgăoaie, pentru a tempera neastâmpărul public” (Dreptatea, 1937).

Montaniarzi, munțomani, munțari

Montaniarzi, munțomani, munțari

Sensul actual principal – „pasionat de drumeții în zone montane” – e de fapt foarte răspîndit.

Grizonat și grizonant

Grizonat și grizonant

În franceză, verbul grisonner („a începe să devină gri”) are participiul prezent grisonnant și participiul trecut grisonné, ambele forme fiind utilizate adjectival.

„Nouăsprezece optzeci și patru”

„Nouăsprezece optzeci și patru”

Dacă traducerea formei twenty-twenty poate să apară și ca un fel de joc, pornind de la repetiția într-un număr a unei combinații de cifre, mai gravă mi se pare transpunerea nonșalantă a titlului celebrului roman al lui Orwell, 1984.

Mulțumesc, mersi, mulțam

Mulțumesc, mersi, mulțam

În secolul al XIX-lea și-a făcut apariția împrumutul lexical mersi (scris mai ales la începuturi ca în franceză, merci).

Foarte fain

Foarte fain

Un traseu oarecum asemănător pare să fi fost urmat de adjectivul și adverbul fain, împrumut mai vechi din germanul fein.

„Mai salcîm”

„Mai salcîm”

Cuvîntul salcîm este un împrumut din limba turcă, atestat în scris destul de tîrziu, în secolul al XIX-lea

„Ne simtem bine...”

„Ne simtem bine...”

Forma greșită este, cum se întîmplă aproape întotdeauna, rezultatul nevalidat de norme sau de uzul general al unei tendințe a limbii.

Jocuri morfologice: pluralul ludic

Jocuri morfologice: pluralul ludic

Oscilația între -e și -uri nu produce totuși greșeli grave, fiind în primul rînd efectul unei zone de instabilitate inerentă limbii.

Limitatoare, bumpere, dîmburi, cocoașe...

Limitatoare, bumpere, dîmburi, cocoașe...

Ridicăturile artificiale plasate de-a latul străzilor pentru a-i obliga pe șoferi să reducă viteza sînt un fenomen relativ nou în viața citadină românească

Împinge-tava

Împinge-tava

Denumirea împinge-tava a apărut în limbajul colocvial în a doua jumătate a secolului trecut,

Zgîrie-hîrtie

Zgîrie-hîrtie

Compusul zgîrie-hîrtie ar merita să fie cuprins în dicționare, măcar în cele istorice, alături de zgîrie-brînză și zgîrie-nori.

Legendele spionajului

Legendele spionajului

Nu găsim în dicționarele noastre nici sensul special al cuvîntului legendă și nici derivatele a legenda, legendare, legendat. Legenda este, în vocabularul serviciilor secrete

Curiozități argotice

Curiozități argotice

Familia lexicală a cuvîntului este foarte bogată

„Merge țais”

„Merge țais”

Cuvîntul cu sens superlativ provine din denumirea firmei germane de produse și aparate optice întemeiate în orașul Jena, în 1846, de Carl Zeiss

Punctul-și-virgula

Punctul-și-virgula

Sentimentul abandonării semnului de punctuație e însă mai vechi și mai răspîndit decît am putea crede.

„Compasul moral”

„Compasul moral”

Româna a preluat – din franceză, dar probabil și direct din italiană – doi termeni diferiți: compas (fr. compas, it. compasso), cu sensul „instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două brațe articulate”

Limba română în clișeele presei de senzație

Limba română în clișeele presei de senzație

Un articol recent pornește de la o banalitate prezentată, cu naivitate, ca o mare surpriză, nu ca un fapt lingvistic universal

„Fiert pe cultură”

„Fiert pe cultură”

Despre metaforele culinare în care ne proiectăm experiențele, stările și emoțiile a scris cu vervă Călin-Andrei Mihăilescu

kibitz

kibitz

Substantivul kibitzer, atestat prima dată în 1922, și verbul kibitz, atestat din 1927

Stop! sau Stăi!

Stop! sau Stăi!

Argumentele lui Barbu Lăzăreanu în sprijinul lui stop sînt mai interesante, poate și pentru că timpul i-a dat lui dreptate, stop integrîndu-se perfect în limba română.