Rodica Zafiu

Rămîne totuși tentantă și o altă explicație, prin confuzie sau abreviere, presupunînd că expresia a lua pe mînecă ar fi pornit de la cuvîntul mînec sau de la locuțiunea pe mînecate.

În textele mai vechi găsim însă niște construcții interesante, care ar putea oferi unele indicii pentru înțelegerea sensului figurat care stă la baza expresiei

Pe cît este de greu din punct de vedere sociolingvistic să caracterizezi unitar vorbirea bucureștenilor, pe atît de ușor se folosesc – dintr-o perspectivă exterioară – etichetele cu conotație ironică și depreciativă.

Formula de răspuns Ba bine că nu!, caracteristică pentru oralitatea colocvială, are valoarea unei afirmații întărite, de certitudine absolută.

În ultima vreme, de la substantivul feminin cu sens peiorativ matracucă a apărut – și pare să se răspîndească – un masculin matracuc.

Uzul actual păstrează totuși o notă ironică, statutul de tocilar presupunînd și o anumită inadaptabilitate socială, un stil de viață dedicat în mod excesiv preocupărilor intelectuale.

În general, sincer e o marcă de atitudine subiectivă, care pune în joc etosul vorbitorului și care poate deveni un simplu mijloc de întărire a celor spuse.

Un ecou al afinității semantice dintre barbă și minciună s-a păstrat într-un distih folosit pentru a exprima ironic neîncrederea.

Se pare că adaosul instrumental și onomastic provine din denumirea unei celebre frizerii bucureștene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: La briciul lui Cuza.

Alături de interjecția au, care exprimă în mod prototipic o reacție la durere și care face parte din nucleul lexical al limbii române, începe să circule tot mai mult anglicismul ouch, adesea transcris auci.

Basamacul era văzut ca un pericol național (fiind uneori, în discursurile xenofobe, atribuit unei conspirații a cîrciumarilor străini), iar evocarea sa lua tonul unor avertizări grave.

Prins într-o serie sinonimică între slobod și liber, termenul lefter și-a găsit locul propriu prin sensul specializat, colocvial și glumeț, care rezistă pînă azi.

Felul în care, prin concurența liberă între mai multe posibile etichete, se impune pînă la urmă una, acceptată de uz și validată prin înregistrarea în dicționare, e ilustrat în ultima vreme de cuvîntul livrator.

În măsura în care mai este cunoscut unor vorbitori de azi (tot mai puțini, probabil), cuvîntul coz se asociază cu basmele copilăriei, readucînd în memorie aproape inevitabil sintagma frumoasă coz.

Din categoria mai largă a structurilor consecutive cu valoare superlativă face parte și o formulă pe care civilizația modernă o percepe cu tot mai multă neliniște: să-ți bați copiii!

Structura formulei („de-aia”) presupune că lipsa cozii nu e nevoie să fie explicată: e suficientă o aluzie. Explicația evocată indirect este în mod prototipic o poveste, o snoavă, o legendă.

Adesea vorbim de „cuvinte inexistente” într-un mod impropriu, referindu-ne la faptul că formele respective nu sînt cuprinse în dicționare sau nu au fost nici măcar consemnate în scris, deși circulă în oralitate, cel puțin printre anumiți vorbitori.

Termenul bocnă continua să apară în prima jumătate a secolului al XX-lea, în descrierea străzilor din Iași.

Pentru cei mai tineri, de exemplu, pare să existe o diferență netă între termenii film și serial. Cei mai în vîrstă păstrează încă în memorie sintagma film serial, care asocia cei doi termeni.

În afara domeniilor de strictă specialitate, termenii asertiv și mai ales asertoric au căpătat unele conotații negative, pentru că o afirmație prezentată ca adevărată, în lipsa dovezilor și a controverselor, este de natură să trezească neîncredere.

Poezia lui Valery Larbaud intitulată La neige reprezintă un experiment remarcabil de scriitură plurilingvă, care amestecă mai multe limbi europene.

În lista ornamentelor de Crăciun a rămas înscrisă beteala pentru brad, pe care magazinele online o recomandă într-un mod mai mult sau mai puțin fericit.

Listele de cuvinte ale autorului ne propun azi amuzante exerciții de recunoaștere: ce ar putea însemna pescouă?

Lucrurile sînt destul de complicate și pentru că termenul papanaș are două sensuri foarte diferite, care au condus uneori chiar la ideea de a separa două omonime.

Adesea contemporanii noștri au impresia că instabilitatea, dificultatea de adaptare, moda lingvistică și iritarea față de ea țin doar de prezent, în timp ce trecutul e stabil.

Noua secțiune de pronunțare a Dexonline presupune o limitare, nu numai prin selecția surselor, ci și prin asocierea sa cu inventarul lexical din dicționar.

Capuținer și cappuccino nu sînt deci exact același lucru, dar condensează o istorie interesantă, cu influențe reciproce între italiană și germană.

Încă de la începutul regimului comunist, puii de baltă, care riscau să devină un simbol al obiceiurilor stigmatizate ale claselor de sus, au fost recuperați din considerente economice.

În funcție de situație și de persoană, rîsul ia forme foarte diferite prin intensitate, prin particularitățile sale sonore, prin atitudinile și intențiile care îi sînt asociate.

Am primit răspunsuri despre literatura română în care personajele erau mutate cu nonșalanță dintr-un roman în altul. La cererea de explicații etimologice răspunsurile oferite sînt adesea absurde sau false.

Apariția sa bruscă în presă, în medii orășenești, în legătură cu jocurile de noroc și cu practicile gazetărești imorale, pare totuși să indice o inovație semantică aparținînd chiar acelei epoci, un fenomen de „modă lingvistică”.

La aceeași sferă se activități se referă o altă atestare de epocă, atribuită unui personaj din interiorul lumii jocurilor de noroc: „E «ciubucarul». Un om care n-are nici o ocupaţie.

Substantivul dronă este unul dintre termenii foarte prezenți în știrile din ultimii ani și mai ales din ultimele săptămîni, dar care nu a fost încă inclus în majoritatea dicționarelor noastre generale.

Tiribomba ilustrează foarte bine rețeta mai veche a succesului, din epoca de dinaintea Internetului.

De ce ar avea ochi și sprîncene vorbele sau situațiile al căror adevăr este evident, în ciuda încercărilor de ascundere?

Forma feminină sufleta poate fi considerată o simplă ciudățenie lingvistică, o creație ludică ad-hoc, dintre cele rar sau deloc înregistrate de dicționare.

Ziarele centrale dădeau totuși tonul incriminărilor, opunînd animalitatea hîrciogilor unui ideal al cetățeanului normal, corect, rațional.

Cuvîntul cincinal este puternic marcat de amprenta epocii, pe care o însoțea obsesiv atunci și o evocă inevitabil acum.

Purismul tradiționalist al neaoșismelor – mai puțin articulat, dar reflectat în atitudini și practici ale scrisului – evita neologismul și prefera fondul lexical vechi și popular, indiferent de origine.

Termenul nu mai pare marcat de proveniența sa argotică, fiind folosit fără rezerve în presă, ca simplu colocvialism.

Mi se pare că, între cele două variante, româna ar trebui să prefere forma feminicid, care este mai transparentă, asociind imediat cuvîntul cu feminin, feminitate, feminism, feminizare etc.

Un cuvînt a cărui istorie (recentă) se poate reconstitui cu destulă ușurință este colocvialul găselniță.