Cuvinte Nepotrivite

Expresia la botul calului nu este greu de înțeles: chiar dacă experiența deplasării cu calul sau cu trăsura nu mai este una cotidiană, avem suficiente reprezentări culturale ale felului în care o persoană bea sau mănîncă ceva în picioare, pe fugă.

Recentul „scandal al merdenelelor” a dat prilej Institutului de Lingvistică din București să transmită un mesaj simpatic în care se atrăgea atenția cu umor asupra faptului că norma actuală impune forma adaptată croasant.

Lucrările de specialitate continuă desigur să folosească termenul zen în accepțiile sale istorice, religioase și culturale. De mai mulți ani se observă însă utilizarea lipsită de rigoare a cuvîntului.

Exemplele de mai sus arată însă că statutul său nu este de simplu regionalism popular, ci de cuvînt folosit în registrul colocvial-argotic, cu clare intenții expresive, peiorative și ironice.

Umorul este produs de absurditatea enunțului imposibil de transpus în imagine, dar și – la un nivel chiar mai accesibil – de încălcarea unor tabuuri, a unor reguli sociale.

Cuvîntul familiar-argotic șustă nu mai este foarte des folosit astăzi, dar nici nu s-ar putea spune că a ieșit din uz.

De mult mai mare succes s-a bucurat apă cu bule, formulă marcat colocvială care este acum destul de răspîndită, apărînd și în contexte jurnalistice și publicitare: „Apă cu bule sau apă plată?

Principalii termeni care denumesc reacțiile pozitive și chiar entuziaste ale publicului au o istorie interesantă și nu foarte veche.

Verbul a antura a supraviețuit, desigur, datorită substantivului cu care este înrudit prin origine: anturaj, din fr. entourage. Substantivul, intrat în română în aceeași perioadă cu verbul, este mult mai frecvent folosit.

O altă poveste este desigur cea modernă, a ipostazelor catifelei ca termen de comparație în politică sau în literatură.

A fost observată de mai mulți comentatori legătura etimologică dintre cuvîntul cu sens depreciativ pramatie și o familie lexicală modernă, cuprinzînd termeni folosiți în sfera filosofiei, a politologiei, a lingvisticii: pragmatic, pragmatică, pragmatism,

Balonzaidul – care nu era o simplă haină de ploaie – aparține și el mai mult trecutului.

În ultimii 25 de ani, termenul incluziune a fost folosit din ce în ce mai mult în politică și în presă cu un sens predominant sociologic, preluat din engleză.

Numărătorile ludice ale copiilor, folosite pentru a decide rolurile și excluderile dintr-un joc, există în multe limbi și au structuri asemănătoare, fiind adesea chiar înrudite.

Rămîne totuși tentantă și o altă explicație, prin confuzie sau abreviere, presupunînd că expresia a lua pe mînecă ar fi pornit de la cuvîntul mînec sau de la locuțiunea pe mînecate.

În textele mai vechi găsim însă niște construcții interesante, care ar putea oferi unele indicii pentru înțelegerea sensului figurat care stă la baza expresiei

Pe cît este de greu din punct de vedere sociolingvistic să caracterizezi unitar vorbirea bucureștenilor, pe atît de ușor se folosesc – dintr-o perspectivă exterioară – etichetele cu conotație ironică și depreciativă.

Formula de răspuns Ba bine că nu!, caracteristică pentru oralitatea colocvială, are valoarea unei afirmații întărite, de certitudine absolută.

În ultima vreme, de la substantivul feminin cu sens peiorativ matracucă a apărut – și pare să se răspîndească – un masculin matracuc.

Uzul actual păstrează totuși o notă ironică, statutul de tocilar presupunînd și o anumită inadaptabilitate socială, un stil de viață dedicat în mod excesiv preocupărilor intelectuale.

În general, sincer e o marcă de atitudine subiectivă, care pune în joc etosul vorbitorului și care poate deveni un simplu mijloc de întărire a celor spuse.

Un ecou al afinității semantice dintre barbă și minciună s-a păstrat într-un distih folosit pentru a exprima ironic neîncrederea.

Se pare că adaosul instrumental și onomastic provine din denumirea unei celebre frizerii bucureștene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: La briciul lui Cuza.

Alături de interjecția au, care exprimă în mod prototipic o reacție la durere și care face parte din nucleul lexical al limbii române, începe să circule tot mai mult anglicismul ouch, adesea transcris auci.

Basamacul era văzut ca un pericol național (fiind uneori, în discursurile xenofobe, atribuit unei conspirații a cîrciumarilor străini), iar evocarea sa lua tonul unor avertizări grave.

Prins într-o serie sinonimică între slobod și liber, termenul lefter și-a găsit locul propriu prin sensul specializat, colocvial și glumeț, care rezistă pînă azi.

Felul în care, prin concurența liberă între mai multe posibile etichete, se impune pînă la urmă una, acceptată de uz și validată prin înregistrarea în dicționare, e ilustrat în ultima vreme de cuvîntul livrator.

Din categoria mai largă a structurilor consecutive cu valoare superlativă face parte și o formulă pe care civilizația modernă o percepe cu tot mai multă neliniște: să-ți bați copiii!

Structura formulei („de-aia”) presupune că lipsa cozii nu e nevoie să fie explicată: e suficientă o aluzie. Explicația evocată indirect este în mod prototipic o poveste, o snoavă, o legendă.

Adesea vorbim de „cuvinte inexistente” într-un mod impropriu, referindu-ne la faptul că formele respective nu sînt cuprinse în dicționare sau nu au fost nici măcar consemnate în scris, deși circulă în oralitate, cel puțin printre anumiți vorbitori.

Termenul bocnă continua să apară în prima jumătate a secolului al XX-lea, în descrierea străzilor din Iași.

Pentru cei mai tineri, de exemplu, pare să existe o diferență netă între termenii film și serial. Cei mai în vîrstă păstrează încă în memorie sintagma film serial, care asocia cei doi termeni.

În afara domeniilor de strictă specialitate, termenii asertiv și mai ales asertoric au căpătat unele conotații negative, pentru că o afirmație prezentată ca adevărată, în lipsa dovezilor și a controverselor, este de natură să trezească neîncredere.

Poezia lui Valery Larbaud intitulată La neige reprezintă un experiment remarcabil de scriitură plurilingvă, care amestecă mai multe limbi europene.

În lista ornamentelor de Crăciun a rămas înscrisă beteala pentru brad, pe care magazinele online o recomandă într-un mod mai mult sau mai puțin fericit.

Listele de cuvinte ale autorului ne propun azi amuzante exerciții de recunoaștere: ce ar putea însemna pescouă?

Lucrurile sînt destul de complicate și pentru că termenul papanaș are două sensuri foarte diferite, care au condus uneori chiar la ideea de a separa două omonime.

Adesea contemporanii noștri au impresia că instabilitatea, dificultatea de adaptare, moda lingvistică și iritarea față de ea țin doar de prezent, în timp ce trecutul e stabil.

Noua secțiune de pronunțare a Dexonline presupune o limitare, nu numai prin selecția surselor, ci și prin asocierea sa cu inventarul lexical din dicționar.

Capuținer și cappuccino nu sînt deci exact același lucru, dar condensează o istorie interesantă, cu influențe reciproce între italiană și germană.

Încă de la începutul regimului comunist, puii de baltă, care riscau să devină un simbol al obiceiurilor stigmatizate ale claselor de sus, au fost recuperați din considerente economice.

În funcție de situație și de persoană, rîsul ia forme foarte diferite prin intensitate, prin particularitățile sale sonore, prin atitudinile și intențiile care îi sînt asociate.