Pe măsură ce crești, tot mai multe persoane îți spun că trebuie să înveți din ce în ce mai mult ca să ajungi la un liceu bun, apoi la o facultate bună, master, doctorat etc. Cunoștințele sînt singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni. Totuși, ai crede că, dacă respecți toți pașii, ajungi exact unde trebuie să fii. E fix ca o rețetă. Dacă pui cantitățile și produsele în ordinea menționată, te-ai aștepta să iasă un fel de mîncare perfect, care arată exact ca acela din video, pentru că doamna care o face spune că e rețeta ei preferată de cîțiva ani și că e ușor de făcut.
În majoritatea cazurilor, asta nu se întîmplă pentru că sînt unele lucruri pe care trebuia să le știi. Ca faptul că pentru a face aluatul se pune apă caldă peste făină, nu rece, deși în rețetă scrie adaugă apă. Sau faptul că dacă nu vrei să ți se prindă clătitele de tigaie trebuie să pui o lingură de ulei, deși gospodina din videoclip nu arată asta. Așa trebuia să știi că mai sînt alte sute de studenți care au făcut aceeași facultate ca tine și totuși nu și-au găsit loc de muncă, chiar dacă facultatea îți deschide multe uși. Dar nu aveai de unde să știi că bursa de 900 de lei pe care o s-o primești pentru munca ta, pe bună dreptate, o să se taie și o să fie adăugate taxe extra pentru că statul a dat bani pe care nu-i avea. Sau că un președinte al unuia dintre cele mai puternice state din lume, care a întors globul cu susul în jos în primul mandat, o să revină și pentru al doilea și o să provoace și mai multă instabilitate pe scena internațională. Rețeta totuși rămîne școală, facultate, loc de muncă.
Poate vremurile pe care le trăim nu sînt mai rele decît ce era înainte, dar e prima oară cînd le simțim noi. E prima oară cînd un om oarecare din lume ne poate face să ne comparăm cu el din cauză că nu facem aceleași lucruri. E și prima oară cînd există prea multă informație. Poate în viitor o să existe și mai multă, dar trebuie să trăim în prezent, nu? E și bine, și rău că informații din orice domeniu sînt accesibile la un click distanță. Bine pentru că îți poți face o idee despre orice, rău pentru că unii consideră că informația respectivă îi face mai competenți decît cei cu studii universitare în domeniu.
Între timp, generația Z e bombardată de povești de succes, care ascund 1.000 de eșecuri în spate. Nimeni nu e mîndru de eșecuri și nimeni nu le prezintă ca pe o parte necesară a poveștii de succes. Deci automat, cînd primești un refuz, crezi că se termină lumea. Cu cît ai mai multă încredere în tine, cu atît reziști la mai multe refuzuri, dar e inevitabil ca unul dintre ele să te afecteze pînă la urmă. De fapt, ești o altă clătită arsă. Cîteva zeci de refuzuri nu-ți garantează un loc de muncă primit doar pentru că exiști. Totuși, dacă cîteva zeci de clătite arse te fac să poți să le întorci aruncîndu-le în sus din tigaie, eșecurile tale o să rezulte în curajul de a rezista și de a face ceea ce îți dorești de fapt.
Pentru că dacă toate ușile sînt închise, dar vezi că nici măcar nu au broască, începi să te întrebi ce rezolvi dacă bați în ele încontinuu. Poate e pur și simplu ușa greșită pentru că există o altă intrare în același loc sau o să iasă cineva și o să-ți spună că se poate deschide doar din interior. Sau poate trebuie să cauți ușa care măcar are broască și să improvizezi o cheie. Oricum ar fi, nu ai de unde să știi pînă nu încerci, chiar dacă schimbi rețeta.
Ioana Morariu este studentă la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași.
