Valeriu Stoica

Evenimentele petrecute în același timp, în locuri diferite între hotarele României și uneori dincolo de acestea, sînt armonizate printr-o strategie narativă unică, de un povestitor ubicuu, în fiecare capitol dedicat unui an din perioada cercetată.

Și logica poate fi înșelătoare. Mai bine zis, logica poate fi coruptă pentru a fi folosită ca mijloc de înșelătorie.

Cînd nu se mai poate distinge între cuvintele adevărului și cuvintele minciunii, cînd este acreditat tot mai mult post-adevărul, se deschide tot mai larg poarta manipulărilor uriașe, cu dimensiuni fără precedent.

Dacă clasa politică rămîne oarbă și surdă la aceste semnale transmise de cetățeni, există riscul ca violența de limbaj să degenereze în tensiuni și conflicte tot mai ample.

Istoria, religia și cultura nu sînt însă pentru uzul dictatorilor. Îi încorsetează, iar ei sînt dincolo de orice constrîngere pentru a-i constrînge pe toți ceilalți.

Cea mai periculoasă falsificare a mizei jocului politic se produce însă chiar în Lumea Liberă prin absolutizarea pluralismului.

Cum a fost posibil ca doctorul Ciuceanu să supraviețuiască unui secol de barbarie? Prin bunătate. A învins un secol de barbarie printr-un veac de bunătate.

Este legitimă o asemenea alianță? După ce PSD a calificat AUR ca partid extremist și antieuropean, cum se justifică această piruetă politică?

Mitul refugiului ideal, al deplinei siguranțe, este recurent în vremuri de restriște. Fuga din fața primejdiei este mai comodă decît înfruntarea ei. Dar nici fuga nu este scutită de primejdii.

Pentru G. Călinescu, „Duhovnicească“ este „un mediu restrîns, concret, dilatat deodată la accepția cosmică. Întristarea comună în fața decrepitudinii se preface în teroare mistică.

Bogdan Iancu concluzionează cu temei: este nevoie de investiții în educație, de meritocrație, de primenirea elitelor nu oligarhic, ci prin muncă, prin caracter și inteligență.

O altă dilemă, la fel de falsă și tot atît de agitată în dezbaterea publică și pe la colțuri, transferă hamletizarea dîmbovițeană din spațiul politic intern în cel extern: cu cine joacă România, cu Uniunea Europeană sau cu Statele Unite?

Confruntarea dintre posibilele politici de unificare legislativă este prezentată din perspective multiple de Sevastian Cercel.

Pe măsură ce se îmblînzește înțelegerea conținutului acestei obligații, se extind limitele exercitării dreptului magistraților de liberă exprimare.

Rezistența prin cultură ca fost una restrînsă la un segment de elită al intelectualității literar-umaniste; rezistența prin bancuri a fost una de masă.

Rămasă în țară, familia a suferit teroarea totalitară: sora a fost închisă mai mulți ani, tatăl a stat ascuns într-un pod, ca să nu fie arestat și el, iar mama a muncit într-o fabrică de pantofi.

Sărbătorile creștine sînt punți de lumină și de bucurie către dincolo de aici și acum. După primii pași, este încă vizibilă lumea de aici și acum, în lumina creată.

Sînt și mai multe motive de dezamăgire față de București. Mai ales în zilele noastre.

Cristian Preda alcătuiește harta cuprinzătoare și nuanțată a ideilor și, mai ales, a non-ideilor politice puse în circulație în perioada postdecembristă.

Pretenția universalistă a culturii occidentale născută și exacerbată în epoca modernă a fost contrazisă din ce în ce mai ferm de regimurile politice autoritare.

Monologul ia locul dialogului, iar diabolizarea adversarului politic înlocuiește prezentarea și explicarea politicilor publice din programele partidelor.

Mesajele, formulate de multe ori într-un limbaj suburban, sînt o secreție a urii și îndeamnă la ură. Îngrijorător este că intelectuali cu cariere redutabile cred că singura cale pentru a se face auziți este să împrumute un astfel de limbaj.

Este firesc ca tensiunile culturale și cele ideologice, resimțite cotidian, chiar dacă ele nu sînt identificate și descrise rațional, să se manifeste, la nivel național, dar într-o matrice europeană.

Istoria dovedește însă că, odată născută, tradiția libertății poate fi reprimată, nu și suprimată.

Nerăbdarea celor de bună-credință, în primul rînd a cetățenilor care l-au ales pe Nicușor Dan și a celor care au votat partidele din coaliția de guvernare, generează multe primejdii.

„O ciudată problemă de drept penal“ este o satiră cu ținte multiple, de la patriotismul țanțoș al demagogilor pînă la retorica bombastică din pledoariile cu care avocații impresionau judecătorii.

Este de așteptat ca, în opoziție, aceste partide să-și mărească ponderea electorală, mai ales în contextul nemulțumirilor generate de aplicarea programului asumat de Guvern.

Timp de mai multe secole, de cînd este experimentat, regimul democrației constituționale a fost confruntat cu pericolul pierderii echilibrului dintre libertate și egalitate.

Președintele ar putea să cenzureze modalitatea, generalizată de CSM în ultimii ani, de a propune președintelui numirea unor judecători și procurori care nu au urmat cursurile de formare inițială.

Nu se poate face reforma statului fără reforma partidelor politice. Nici una dintre aceste reforme nu mai poate să fie amînată, fără pericolul destrămării instituțiilor democrației constituționale.

Pe cît de hotărîtoare a fost acțiunea dinastiei politice Brătianu în istoria României, pe atît de rodnică a fost dinastia culturală Brătianu-Pillat.

Simplitatea și profunzimea gîndirii politice a lui Alin Fumurescu au făcut posibilă identificarea evoluțiilor distincte ale acestor doi termeni – compromis și reprezentare.

El a pierdut marele pariu politic al vieții sale, respectiv întemeierea unei dinastii.

Tom Holland este original nu în afirmarea acestei teze, ci în modul în care o demonstrează.

Demnitatea, libertatea și siguranța persoanei sînt accesibile prin empatie, compasiune și solidaritate.

Patriotismul economic trebuie să fie mai întîi înțeles, pentru a fi desprins de pe agenda politicienilor populiști și integrat într-o agendă a priorităților naționale.

Thrasymachos a avut întotdeauna urmași. În prezent, aceștia s-au înmulțit. Mai întîi, s-au consolidat în țările cu regimuri politice autoritare.

Democrația reprezentativă, care exprimă voința cetățenilor, este înlocuită cu democrația plebiscitară, care ascunde voința dictatorului.

Mulți dintre cei care au condus partidele politice în deceniile postdecembriste au fost orbi față de semnalele transmise de cetățeni.

De extremă-stînga sau de extremă-dreapta, dictatorii sînt la fel de nemiloși

S-a reproșat sistemului juridic al Republicii de la Weimar, în special judecătorilor, lipsa de fermitate pentru apărarea Constituției

Monografia comunei Drăguțești nu este o colecție de informații, ci o lucrare coerentă, cuprinzătoare, atractivă prin profunzimea și diversitatea unghiurilor de vedere