Teodor Tita

Toți sînt o apă și un pămînt

Sînteți pregătiți pentru o guvernare monocoloră a PSD?

Problema acestei campanii e lipsa de autenticitate.

Putem vedea, spre exemplu, o bătaie între clanuri ce pare desprinsă din canalele de Telegram care prezintă viața din Rusia profundă.

Poate suna bizar, dar președinții se mai îmbolnăvesc, se mai retrag sau chiar sînt suspendați.

Momentul selecției candidaților e probabil cel mai important din întreg ciclul electoral.

Scriu asta pentru că știu că mai toți candidații importanți anunțați pînă acum sînt, eufemistic vorbind, absolvenți de oratorie la fără frecvență.

Prima concluzie e că nici el nu știe prea bine.

Costurile pentru o atitudine ambiguă ar fi fost probabil mici, însă, cel puțin de data asta, calculul președintelui a fost pe termen lung.

Mai este și exemplul Franței. Mișcarea „vestelor galbene” nu mai este de ceva vreme un subiect de actualitate

Implicat într-o oarecare măsură în campania electorală americană, Musk pare să fi dezvoltat o pasiune aparte pentru ceea ce îi place să numească libertatea de expresie

Ba chiar a și precizat mulțumit că Bucureștiul nu a avut nimic de comentat asupra intențiilor sale. Premierul

Diferența constă în energia pe care Kamala Harris o poate injecta în campania democrată pentru păstrarea președinției.

. Asta deși identifica corect problemele..

În orice altă țară, acesta ar fi fost un prilej foarte bun pentru o discuție despre soarta companiei aeriene naționale.

Emmanuel Macron a jucat și a pierdut.

Geoană, Ciucă, Ciolacu și, probabil, Lasconi brevetează solemn conceptul „non-candidați cu șanse“.

Cum ar arăta o astfel de guvernare?

Sigur că, în cazul europarlamentarelor, poate fi invocat argumentul alegerilor de acum cinci ani.

Duminică poți face asta.

PNL se bucură în prezent de libertatea pe care i-o oferă lipsa de alternative a PSD.

Nu s-a întîmplat și a fost nevoit să aleagă calea dificilă a fondării unui partid nou și munca grea de teren.

Cred însă că în primăvara asta sîntem departe de astfel de subtilități.

Tot la București, partidul voiculescian propune la sectorul 1 un candidat cumva neașteptat în persoana lui Liviu Negoiță.

Poate cel mai îndreptățit să pună întrebări ar fi Marcel Ciolacu, liderul celui mai mare partid din România, însă dl Ciolacu e la rîndul său nevoit să practice un soi de balet comic. Din fericire pentru domnia-sa, e vorba despre politică internă.

Nu ne e clar cum facem asta, dar o vom face după consultări cu medicii, dar mai ales cu pacienții.

Așezat între timp în tranșee, publicul Opoziției se amuză copios urmărind necazurile comasaților, însă alege să vorbească mai puțin despre preferații săi.

Poate singurul lucru cert e cît de incert ne e viitorul sub conducerea unor oameni cu ambiții mici.

Mai mult, rețelele sociale, partidele care vor să reglementeze chinezi desfășoară ample operațiuni de modelare a opiniei publice.

Ce legătură poate să aibă cu Comisia Europeană, cu marile proiecte, cu profesorii, cu universităţile, să stea la masă să construiască un proiect?

E sediul centralismului românesc şi e tolerat ca atare pentru că e mult prea mare pentru a mai fi abandonat.

Mă miram acum două săptămîni, în acest spațiu, de strania apatie a autorităților de la București cu privire la ploaia de acuzații la adresa Alianței pentru Unitatea Românilor.

Înainte de orice, trebuie spus că Germania a oferit pînă acum sprijin militar și ajutoare Ucrainei de aproape 30 de miliarde de euro.