Pe cînd eram la liceu, la mijlocul anilor 2000, împins de la spate de mama, tata s-a chinuit vreme îndelungată să-mi pună restricții la statul la calculator: computerul se stingea automat la ora 21, aveam parole pentru accesul la Internet, un firewall la anumite site-uri, tot soiul de scheme năstrușnice pe care i le dejucam și care apăreau iar a doua zi, prilej pentru nervi de ambele părți. Pe vremea aceea, cel mai periculos lucru de pe Internet era probabil excesul de sclipici de pe pagina de Hi5. În rest, îmi petreceam timpul vorbind cu colegii de liceu pe Yahoo! Messenger și urmărind ce mai fotografiază și scriu o mînă de adolescenți într-o comunitate online sau pe blog-urile proprii.
Toate aceste activități, restrînse la cîteva ore petrecute seara la computer, nu mi-au dat un grad mare de dependență, ceea ce nu se poate spune despre lumea digitală de azi – dimpotrivă, numeroase studii arată clar că adolescenții care au acces online sînt mai predispuși să sufere de anxietate, depresie și insomnie.
Aceste constatări au dus, în cele din urmă, la un proces intentat Meta de 47 de state americane, iar la sfîrșitul lunii august, compania a ajuns la o înțelegere, acceptînd să plătească pînă la 17,1 miliarde de dolari și să-și modifice platformele pentru a le face mai puțin periculoase și dătătoare de dependență pentru copii. Totuși, rămîne de văzut în ce măsură vor fi eficiente măsurile pentru protecția acestora, căci o limită a orelor petrecute online nu schimbă neapărat mecanismul care produce dependența, sistemele de verificare a vîrstei dau deseori greș și, în plus, adolescenții pot să migreze pur și simplu pe alte aplicații nereglementate.
Tot la finalul lunii august, altă țară a descoperit că să interzici accesul copiilor la rețelele de socializare e mult mai ușor decît să-i faci să renunțe la ele cu adevărat. Cazul Australiei e unul categoric interesant și, în opinia mea, încă departe de forma sa finală: din 10 decembrie 2025, a hotărît ca un număr de platforme – printre care Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Snapchat, Reddit, Threads, Twitch, X și Kick – să fie obligate să interzică celor sub 16 ani să creeze sau să-și păstreze conturile. La mai puțin de un an, rezultatele nu sînt îmbucurătoare: deși inițial numărul de conturi a scăzut, ulterior datele arată o revenire amplă. Pe de o parte, sistemul de verificare a vîrstei pe platforme a eșuat în multe cazuri; pe de altă parte, la fel cum făceam și eu în liceu, adolescenții australieni s-au încăpățînat să ocolească restricțiile. Totuși, cred că e încă prea devreme să declarăm experimentul eșuat definitiv.
Ce le dăm copiilor în locul terenului de joacă online?
Responsabilitatea protecției copiilor nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii părinților, iar Meta nu e singura companie care trebuie trasă la răspundere: trebuie reglementată întreaga industrie construită în jurul captării atenției. Pe de altă parte, obiectivul realist nu mai are cum să fie o copilărie complet offline: în ziua de azi, socializarea online face parte deja din viața unui puști de 14 ani. Mai util e să găsim soluții ca să facem lumea offline suficient de interesantă încît telefonul să nu mai fie varianta preferată.
Există, cred, cîteva măsuri concrete care pot funcționa împreună. Prima e întîrzierea accesului la smartphone și, mai ales, la rețelele de socializare. Școala fără telefoane e și ea de ajutor pentru atenția la ore. În plus, e vital să găsim metode pentru schimbarea felului în care folosim rețelele, îndemnînd copiii să-și exerseze mușchii răbdării și curiozității. Putem, de pildă, să creăm ritualuri offline cît mai dese – precum cina în familie fără telefon –, dublate de activități de socializare în afara casei cît mai atractive: sport, mers la teatru sau în excursii, activități creative, întîlniri cu prietenii. Cel mai puternic magnet poate fi chiar exemplul dat de părinți care citesc, merg la înot sau ies la concerte ca alternativă la (doom)scrolling-ul pe telefon. Orice încetinește ritmul alert e de ajutor. Important este ca aceste ritualuri să nu fie prezentate drept pedeapsă pentru că „ai stat prea mult pe telefon”. Dacă alternativa offline e doar „stai în camera ta și citește”, iar cea online înseamnă sute de prieteni, clipuri atractive, glume și recompense imediate, competiția e pierdută din start.
Dacă interzicem TikTok-ul, trebuie să existe un teren de fotbal. Dacă blocăm Instagram-ul la ora 22, trebuie să existe un grup de prieteni care se întîlnesc în parc a doua zi. Iar dacă vrem ca adolescenții să nu mai caute permanent validare online, trebuie să le oferim suficiente situații în care să fie înțeleși și apreciați în lumea reală.
.jpg)
