LA ZI ÎN CULTURĂ

Noi trăim într-o lume care deja nu mai există. Noi încă nu ne dăm seama. Probabil cei din Ucraina își dau seama mai bine.

Nu-mi plac textele scrise „la cald”, nici omagiile dictate de calendar, fie el vesel sau trist. Dar vestea morții Slavenkăi Drakulić m-a făcut să simt că tăcerea ar fi fost o formă de lipsă de recunoștință.

Călătorii se întorceau din ținuturi îndepărtate cu povești despre creaturi improbabile pentru noi, cei de azi, iar cei de acasă trebuiau să decidă, mai mult sau mai puțin intuitiv, ce merită crezut.

există o ruptură tot mai clară femeia stă întinsă jos 3 x 12 răsuciri de bazin își amintește

Niciodată nu am văzut persoana mea separată de libertate, pentru că am fost un copil, un matur și sînt un bătrîn liber. Fac ce vreau și cum vreau.

Filmul Y, scris şi regizat de Maria Popistaşu şi Alexandru Baciu, a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun film românesc la recentul TIFF și poate fi încă văzut la cinema.

Rachel Tâpârjan, cineastă româno-britanică, locuiește în nord-estul Angliei și este conferențiar universitar în asistență socială la Universitatea Teesside.

Invitarea Bulgariei la Bookfest a fost cea mai bună idee a Asociației Editorilor din România din ultimii ani și sînt convins că timpul ne va dovedi treaba asta.

Tristan Tzara căuta artiști care să reprezinte acest curent de reînnoire a artelor și a limbajului artistic. Iar Brâncuși, nici el, nu era deloc un spirit convențional.

E trist că tocmai de la aleșii locali de aici a venit opoziția față de geoparcul UNESCO. Avem în schimb un bazar cu kitsch-uri la intrarea în oraș, o dezvoltare haotică cu impact ireversibil în zona montană.

Caricaturii trebuie să-i fie permis totul. În fond, vorba lui Radu Cosașu, ea este cea care îți șoptește, în fiecare zi, fără să te bată la cap: să ai curaj!

Natalie Musteață este scriitoare, cineastă și curatoare româno-americană. Are un doctorat în istoria artei și un master în cinema.

Cred că acela a fost și unul dintre momentele în care s-a văzut foarte clar că festivalul poate deschide natural spațiu și pentru un public mai tînăr, care poate pînă nu demult privea Gărîna ca pe un loc destinat mai ales cunoscătorilor sau veteranilor ja

Pentru un cronicar e un mare noroc să fie contemporan cu un scriitor în a cărui literatură să creadă și pe care să o însoțească critic, după puterile sale, pe măsură ce aceasta se scrie.

 La Premiile Gopo organizate recent Ozana Oancea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Nadia Gămăneci din filmul Nu mă lăsa să mor al lui Andrei Epure.

Cred că de multe ori, în cercetare, descoperirile pornesc de la niște detalii aparent nesemnificative, dar care îți ridică niște semne de întrebare.

Filmele pot declanșa diverse tipuri de conversații, inclusiv despre sănătatea mentală. Romanian Mental Health Film Festival, ajuns la a cincea ediție, se întîmplă la Iași, între 6 și 10 mai.

În ciuda discursurilor publice, sentimentul local este că încă lipsesc cu adevărat evenimentele relevante Brâncuși în România.

Ioana Hașotti a preluat misiunea de a duce mai departe un patrimoniu cultural unic, recontextualizîndu-l pentru noile generații.

Prima carte este ceva ce scrii la tine acasă, la tine în pat, fără să te gîndești că într-o zi vor exista oameni care să citească ce ai scris.

Mi-a plăcut mult ideea unui proces psihologic în derulare, născut din nevoia de a înțelege. E o temă ce mă interesează enorm, ei au primit la clasă încă din anul întîi o serie de exerciții prin care să se autocunoască.

Privit retrospectiv, fiecare an literar păstrează, în principiu, cîteva subcategorii în care sînt dispuse cărţile de studii sau de reflecţii privind literatura, în funcţie de specificitatea acestora.

Un tip de artă în căutarea adevărului, asemenea științei, o căutare fără oprire, în care arta se suprapune cu viața.

Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, sîntem condamnați să le repetăm în prezent sau în viitor. Iar pentru a înțelege, de exemplu, frămîntările geopolitice din ultimii ani, istoria este absolut esențială, extrem de importantă.

Nu am să spun niciodată că sînt un ratat. Omul nu are dreptul să se considere ratat, după cum nu are dreptul să-și ia viața.

Sorella di Clausura, cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei sârbo-românce Ivana Mladenović, este o parodie a melodramelor romantice.

Ștefan Bertalan a fost co-fondator al Grupului 111 și, ulterior, membru fondator al grupului Sigma, un laborator interdisciplinar unde arta se întîlnește cu matematica, cibernetica, pedagogia și spațiul public.

Paul Negoescu este singurul cineast român care a ajuns la Festivalul de Film de la Berlin cu o producție pentru copii.

În propria mea bibliotecă, am colțuri unde locuiesc cărți dureroase, și locul acela e puțin mai întunecat, am spații unde se adună bijuterii în fața cărților, și acolo stau cărțile mele „prețioase”.

Ce puternice rădăcini moldovenești avea mișcarea avangardistă interbelică din România și ce complicată era rețeaua de înrudiri și prietenii dintre membrii ei.

Amintiri care încă ard este laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024.

Este un proces care uneori mă entuziasmează, dar mă și zdruncină emoțional. Sînt momente în care nu mai știu foarte clar unde se termină munca și unde încep celelalte aspecte ale vieții.

Iată că, în vreme de restrişte, societatea intelectuală îşi secretă, totuşi, propriii anticorpi. Fireşte, doar pentru cei care vor să înţeleagă.

Într-un fel, e o dezvrăjire a însuși visului american, clasicul rags to riches pe forțe proprii. Visul există, dar e teribil de impur. La o adică, e compatibil inclusiv cu sociopatia.

Erwin Kessler este istoric de artă, iar de anul trecut directorul Muzeului Național de Artă al României.

În mod cert, se realizează o tranziție de la confesiunea biografică intimistă și de la narațiunea fondatoare a sinelui la felul în care este resimțit socialul, sistemul ce aplatizează, neutralizează forța individuală.

Poate că, într-o lume în care decorurile se reconstruiesc și rolurile se redistribuie, singurul lucru care îşi păstrează relevanţa e tensiunea percepută între doi oameni care împart aceeași cameră și nu mai știu să (se) vorbească altfel decît printr-un sc

Sînt două sortimente de muzică cinematică realizată prin metode diferite, ambele căutînd să ofere ascultătorului stimulente senzoriale și mnemonice.

Cine-și mai închipuie azi că un romancier este „un mesianic lovit de inspirație”? Acesta este doar un PR romantic, chiar desuet, îndrăznesc să zic.

Colegele de suferință sînt mame rămase fără copii și fără soți, cu care plînge ori cu care face haz de necaz, femei dure, duplicitare sau protective, intelectuale sau rafinate.

Rezultatul este un noir tragicomic cu însuşiri de parabolǎ – unul ilustrat măiastru şi cu destule momente memorabile, dar sabotat în ultimǎ instanțǎ de un prea mare ataşament fațǎ de propria charismǎ narativă.

Ceea ce se aude pe această compilație recuperatoare este evident preistorie, dar, mai mult decît atît, o estetică confecționată încă înainte ca acest combo belgian să aibă un nume.