LA ZI ÎN CULTURĂ

Penitența și vindecarea sufletului erau motivații frecvente de călătorie în Evul Mediu.

Granițele dintre rolurile de gen, aparente și în fond elastice, sînt și ele acolo, împreună cu ceea ce, foarte greu observabil fiind, e totuși întotdeauna determinant și decisiv.

S-ar putea ca adevărata întrebare să nu fie ce putem face cu tehnologia, ci în cine ne vom transforma cînd ea va face totul în locul nostru.

Sesiunea Ibex Band din acea complicată noapte de vară etiopiană este, în același timp, un document istoric și o operă muzicală.

Am vrut să deconstruiesc teatrul așa cum îl știu majoritatea spectatorilor, să îi mut din sală în spațiul unde actorii stau mai mult decît în sufrageria de-acasă.

Nu se poate spune că autorul urmărește un efect emoțional gradual, dimpotrivă, fiecare poem are aceeași intensitate zdrobitoare, abruptă.

Este exact acea doză de imprevizibil aleatoriu care vine să arate că, dincolo de convenție, realitatea tot ca ea face.

Numele lui Cosmin Florea apare în spectacolele lui Radu Afrim și, cel mai recent, în ale Alexandrei Badea la Teatrul Național din București.

Nu degeaba perioada în care se petrec majoritar evenimentele din roman e numită „anul Orwell”.

În general totul pare croit pentru cea mai predictibilă serbare de sfîrșit de an a pop-ului.

„Înspăimîntătoarea dulceață a apartenenței”, care se referă la imposibilitatea de a pleca la oraș, de a face studii sau măcar de a lucra într-un loc mai bun.

Bobi Pricop a folosit imersia sonoră cu un format binaural pentru a conecta publicul la mintea, emoțiile și afectul personajelor.

Timpul din Cartea lui Cezar nu curge, ci se revarsă în straturi. Nu e o succesiune de evenimente, ci un sediment afectiv.

Aici și oriunde altundeva în Turcia, oamenii țin televizoarele deschise pentru a urmări și a fi la curent cu tulburătoarele decizii politice ale acestor zile.

Unele panseuri sapienţial-naratoriale ar putea în egală măsură izvorî din murmurul unui înger grijuliu sau din gura unui demon cinic.

Văzînd The Brutalist, nu am putut să nu fac legătura cu Imposibila iubire, capodopera lui Constantin Vaeni, ecranizare după romanul lui Marin Preda.

Restul pieselor sînt închinate tuturor romanticilor avizi după bomboane, glazuri și ghiocei.

Dosarul de supraveghere al Hertei Müller dezvăluie informaţii impresionante despre tacticile, metodele şi tehnologiile folosite de Securitate.

Proiecțiile legate de viitor sînt puse în legătură cu frica de necunoscut, cu temerile legate de noua ordine sufletească și emoțională.

Filmul este un SF distopic cu distopia îndulcită, produs în limbajul și cu resursele blockbuster-elor.

Adolescence nu este doar un serial. E un exercițiu semiotic. O propunere radicală de a înțelege nu ce s-a întîmplat, ci cum semnificăm ceea ce s-a întîmplat.

Mi-a hoinărit îndelung prin minte o temă sociologică pe care o asimilez fix aspectului labirintic pe care îl poate căpăta plimbarea printr-un bazar aglomerat.

Soarele negru e, de departe, unul dintre cele mai bune romane ale anului 2024, de nu chiar cel mai bun.

Mark și Anastasia Dark ajung să se întîlnească într-o scenă în care primul se întreabă dacă sinuciderea nu e o alegere mai bună decît viața cu un chip neuman.

Există ceva profund satisfăcător în a-mi transforma ideile în lucrări textile.

Dacă admitem că „rememorarea copilăriei e mai mult decît copilăria”, atunci așezarea în cuvinte a aceleiași povești de viață devine mai mult decît simpla poveste.

Un scriitor are nevoie de premii. Iar Goncourt-ul oferă aceeași recunoaștere pe care i-ar oferi-o unui politician funcția de prim-ministru.

Incertitudinea nu se referă numai la un moment de timp sau o coordonată spațială ulterioară, ci și la prezent.

Parthenope se construieşte ca o panoramare lentă asupra coastelor sufletului ei.

Urmează la Clubul Control vizite ale unor delegații punk din Brighton.

Este o formă de teatru care documentează și dă glas comunităților.

Doamne, titlul celei de-a doua părți, conferă cărții un paroxism al trăirilor, rod al diverselor acumulări, dincolo de rama războiului.

L’Amour ouf este clasicul bad boy meets smart girl, dar mai thriller.

La 11 ani distanță, Dobrescu recidivează cu un follow-up numit Fiare noi.

Velica Panduru a creat decoruri și costume pentru mai bine de 80 de spectacole de teatru, film și operă.

În Băieţii n-au voie să plîngă, vulnerabilitatea este însuşi laitmotivul cărţii, grefată pe profilul romanţios al unui adolescent.

Distincția dintre cord și inimă se impune imediat, ca să delimitezi necesar organul cu funcțiile și problemele sale de metaforă.

Pentru cei care l-au cunoscut pe artist drept alchimist libertin, următoarele două proiecte vor fi mai potrivite.

Chiar dacă par modeste sau comune, fructele au avut mereu savoarea descoperirii.

Frica vine și din relațiile cu ceilalți, cu istoria trecută sau recentă, situate toate sub iminența suferinței, a crizei, a morții, a diformităților fizice.

Cele două regine, Elizabeth I a Angliei și Mary a Scoției, reprezintă fața și reversul puterii.

Pădurile sacre sînt în general păduri bătrîne, mereu populate de animale periculoase pentru om și de ființe supranaturale.