LA ZI ÎN CULTURĂ

 La Premiile Gopo organizate recent Ozana Oancea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Nadia Gămăneci din filmul Nu mă lăsa să mor al lui Andrei Epure.

Cred că de multe ori, în cercetare, descoperirile pornesc de la niște detalii aparent nesemnificative, dar care îți ridică niște semne de întrebare.

Filmele pot declanșa diverse tipuri de conversații, inclusiv despre sănătatea mentală. Romanian Mental Health Film Festival, ajuns la a cincea ediție, se întîmplă la Iași, între 6 și 10 mai.

În ciuda discursurilor publice, sentimentul local este că încă lipsesc cu adevărat evenimentele relevante Brâncuși în România.

Ioana Hașotti a preluat misiunea de a duce mai departe un patrimoniu cultural unic, recontextualizîndu-l pentru noile generații.

Prima carte este ceva ce scrii la tine acasă, la tine în pat, fără să te gîndești că într-o zi vor exista oameni care să citească ce ai scris.

Mi-a plăcut mult ideea unui proces psihologic în derulare, născut din nevoia de a înțelege. E o temă ce mă interesează enorm, ei au primit la clasă încă din anul întîi o serie de exerciții prin care să se autocunoască.

Privit retrospectiv, fiecare an literar păstrează, în principiu, cîteva subcategorii în care sînt dispuse cărţile de studii sau de reflecţii privind literatura, în funcţie de specificitatea acestora.

Un tip de artă în căutarea adevărului, asemenea științei, o căutare fără oprire, în care arta se suprapune cu viața.

Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, sîntem condamnați să le repetăm în prezent sau în viitor. Iar pentru a înțelege, de exemplu, frămîntările geopolitice din ultimii ani, istoria este absolut esențială, extrem de importantă.

Nu am să spun niciodată că sînt un ratat. Omul nu are dreptul să se considere ratat, după cum nu are dreptul să-și ia viața.

Sorella di Clausura, cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei sârbo-românce Ivana Mladenović, este o parodie a melodramelor romantice.

Ștefan Bertalan a fost co-fondator al Grupului 111 și, ulterior, membru fondator al grupului Sigma, un laborator interdisciplinar unde arta se întîlnește cu matematica, cibernetica, pedagogia și spațiul public.

Paul Negoescu este singurul cineast român care a ajuns la Festivalul de Film de la Berlin cu o producție pentru copii.

În propria mea bibliotecă, am colțuri unde locuiesc cărți dureroase, și locul acela e puțin mai întunecat, am spații unde se adună bijuterii în fața cărților, și acolo stau cărțile mele „prețioase”.

Ce puternice rădăcini moldovenești avea mișcarea avangardistă interbelică din România și ce complicată era rețeaua de înrudiri și prietenii dintre membrii ei.

Amintiri care încă ard este laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024.

Este un proces care uneori mă entuziasmează, dar mă și zdruncină emoțional. Sînt momente în care nu mai știu foarte clar unde se termină munca și unde încep celelalte aspecte ale vieții.

Iată că, în vreme de restrişte, societatea intelectuală îşi secretă, totuşi, propriii anticorpi. Fireşte, doar pentru cei care vor să înţeleagă.

Într-un fel, e o dezvrăjire a însuși visului american, clasicul rags to riches pe forțe proprii. Visul există, dar e teribil de impur. La o adică, e compatibil inclusiv cu sociopatia.

Erwin Kessler este istoric de artă, iar de anul trecut directorul Muzeului Național de Artă al României.

În mod cert, se realizează o tranziție de la confesiunea biografică intimistă și de la narațiunea fondatoare a sinelui la felul în care este resimțit socialul, sistemul ce aplatizează, neutralizează forța individuală.

Poate că, într-o lume în care decorurile se reconstruiesc și rolurile se redistribuie, singurul lucru care îşi păstrează relevanţa e tensiunea percepută între doi oameni care împart aceeași cameră și nu mai știu să (se) vorbească altfel decît printr-un sc

Sînt două sortimente de muzică cinematică realizată prin metode diferite, ambele căutînd să ofere ascultătorului stimulente senzoriale și mnemonice.

Cine-și mai închipuie azi că un romancier este „un mesianic lovit de inspirație”? Acesta este doar un PR romantic, chiar desuet, îndrăznesc să zic.

Colegele de suferință sînt mame rămase fără copii și fără soți, cu care plînge ori cu care face haz de necaz, femei dure, duplicitare sau protective, intelectuale sau rafinate.

Rezultatul este un noir tragicomic cu însuşiri de parabolǎ – unul ilustrat măiastru şi cu destule momente memorabile, dar sabotat în ultimǎ instanțǎ de un prea mare ataşament fațǎ de propria charismǎ narativă.

Ceea ce se aude pe această compilație recuperatoare este evident preistorie, dar, mai mult decît atît, o estetică confecționată încă înainte ca acest combo belgian să aibă un nume.

Eminescu supravieţuieşte cu greu propriului mit. Sprijinind cauza mai tuturor intereselor politice, morale sau literare ale posterităţii; revendicat de către toate formele de naţionalism.

Scriitor și jurnalist, Andrei Crăciun este și un „cosașian” de cursă lungă, alături de alți scriitori mai tineri. L-a legat de autorul Supraviețuirilor nu doar o prietenie adevărată, ci și pasiunea pentru sport.

E o literatură care privește empatic existența umană în datele ei mărunte și o pune în poveste cu o profundă tăietură veridică și dramatică.

Dintre toate cuvintele, numai cele blonde s-au așezat la plajă, pe amintiri dureroase cuvinte frumoase alături de minuni venite din neant, blonde, savuroase și se amestecau cu scoici.

O conștiință istorică în sensul acesta disciplinar este aproape imposibil de format în școală, fiindcă e nevoie pentru ea de o capacitate de suspendare a propriilor așteptări nefirească chiar și la case mai mari.

Resentimentul, ironia, sarcasmul, criticile aduse „fenomenului românesc”, dacă e să păstrăm formula elogios-interbelică, sînt evidente.

Ink Wash arată cum se suprapun două forme de stăpînire – colonială și capitalist-locală – peste corpul unei țări și al unui artist.

Tot un fel de ritual de trecere, îmbinînd tropi de prin toată cariera artistului: ironia amară a post-comunismului, ceva stand-up comedy nouăzecist, cîteva piese începute în anii ’80 și terminate abia acum.

Pînă în 15 ianuarie 2026, la galeria Arsmonitor din București poate fi văzută expoziția „Florin Mitroi: Cap. 2: Toamna”, curatoriată de Erwin Kessler.

Genealogia feminină e gîndită în strînsă legătură cu genealogia muncii, a transmiterii unor responsabilități, de multe ori toxice și apăsătoare.

N-am avut modele în preajmă care să mă inspire și nu știam cum să fac trecerea asta de la a scrie despre sentimentele mele la a le transpune în povestiri, într-un roman sau în poezie.

Cînd femeia se ocupă insistent de bani, e semn că a luat locul bărbatului, că a dobîndit atributele acestuia, ca Mara lui Slavici, văduvă cu doi copii, deci capul familiei.

Acel refuz al optimismului pe motiv de inautenticitate, acel apetit pentru situații-limită din care ies lecții dure și adevărate despre arbitrarietatea suferinței.

Există și niște momente în care albumul respiră un pic mai adînc și, pentru cîteva secunde, pare că își găsește un scop în viața asta scurtă de trupă indie.