Matei Plesu

Credința în „morții vii”, fie ei strigoi, moroi, vîrcolaci sau alte năluci, e explicabilă prin existența percepută a unei breșe în granița dintre cele două lumi.

Departe de ochii și urechile poliției, transportați de muzică și alcool, mușteriii turci trăgeau focuri de armă în aer, spre cerul întunecat al mahalalei – un obicei de petrecere kurd.

Rudolf Steiner crede că interacțiunea luminii cu întunericul e cea care dă naștere culorilor: lumina văzută prin întuneric e roșie, întunericul văzut prin lumină e albastru.

Nehotărîrea e legitimă doar în măsura în care trece, pentru a face loc certitudinii.

Am văzut odată o ființă care era rezultatul încrucișării unui șoarece cu o pisică și purta pe ea semnele evidente ale ambilor.

Autonomie – relativă neatîrnare; relativă independență; faptul de a se cîrmui după propriile sale legi.

„Mic” e, bineînțeles, relativ.

Revii acasă cu nervii destinși, cu tensiunea ameliorată, cu digestia reglată și reumatismul sub control.

E puțin probabil ca un răspuns sincer la întrebarea „Ce-ai face dacă ai fi invizibil?”

Astfel de prefaceri au avut loc dintotdeauna, dar ele primesc un nume abia în secolul al XX-lea.

Putem spune, cred, că avem de a face cu o primăriță cît se poate de bitchy, chiar Iacobitchy

La antipodul răsfățului de tip matern, necondiționat, se află răsfățul patern

De unde provin aceste înzestrări latente? Cum poți stăpîni dintr-odată lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată?