Scurtă istorie a poveștii. Gigi Becali era interesat de o modificare regulamentară, iar Gino Iorgulescu, șeful ligii, cu acordul lui Burleanu, șeful federației, a reușit să o pună prompt în aplicare. Șucu, acționarul majoritar al Rapidului, și Rotaru, cel care controlează Universitatea Craiova, au sărit ca arși, acuzînd ilegalitatea acțiunii („nu poți face o modificare în cursul sezonului, mai ales dacă nu ai acordul tuturtor părților”). De aici încolo lucrurile au luat-o rău la vale. Citatele le găsiți în presa de specialitate. S-a trecut la „spulberări”, „decapitări”, „pupat inelul”, „întunecarea minților” și alte astfel de dulcegării. Dar cazul în discuție e doar un pretext. În realitate e un joc de poziționare și o dovadă că ne așteaptă probabil cel mai disputat campionat de mult timp încoace. Oamenii de forță ai fotbalului își marchează teritoriile, impun granițe, atenți ca nu cumva o rivală să beneficieze de vreun avantaj. Orice detaliu contează, nimic nu trece pe sub radar. Iorgulescu, cel care strălucește prin absență din spațiul public din cauza belelelor abisale în care a intrat fiul său, a ieșit la rampă pentru a-l contra, în termeni de maidan, pe Șucu după ce acesta i-a cerut, tot în cuvinte dure, demisia. E un dans al intereselor, orgoliilor, alianțelor și intimidărilor pe care îl execută toți cu grația caracteristică fotbalului. Apropiată de cea a barosului. Vestea bună e că, dincolo de limbaj și de un subiectivism cras, această înfoiere denotă ambiție și gînduri mari de care sperăm să profităm noi. Să profităm de profitori! Iată lozinca privitorului lucid. Măcar așa, pe vîrful lingurii. Cît despre inteligență și bun-simț, în fotbalul nostru ele se numesc șmecherie și tupeu. Dacă nu le ai pe astea, du-te, tată, la mîngîiat gîște!
.jpg)
