Chirpici, sclipici, gagici, mărgici. Despre asta e pe aici, în lumea extrovertită și complet dezinhibată a showbiz-ului național. Ura! Tocmai am făcut o mărgică. O să trăim din ea o lună de miere cu tricolorii și Mircea cel Baban, luna de pînă la Bosnia. Austria ne devine client, am mai curentat-o o dată acum cîțiva ani, e țara care ne suge petrolul și ne taie pădurile, dar ne pică bine pe bombeu cînd trebuie să ne crească stima de sine. Această victorie pogorîtă din cerurile fotbalului la ultima fază nu ne duce nicăieri unde nu sîntem deja. Căci calificarea directă la Cupa Mondială e o utopie, iar barajul era asigurat de anul trecut. Această victorie, în schimb, ne dă șansa să aflăm cine sîntem. E încă o intersecție. Am mai fost la încrucișări de drumuri și ne-am pierdut în cețuri. O Națională se clădește pe victorii. Cea a lui Lucescu de acum patru decenii s-a închegat după succesul cu Italia. Cea a lui Hagi, pe victoria cu Belgia. A lui Mutu și Chivu, pe doborîrea Olandei, tot din centrarea unui căpitan și golul unui fundaș central, ca și acum. Ce vor face cei de azi de aici înainte e un mister. Tot o mărgică, după alți ani? După ce vom cucuriga această victorie trebuie clădit ceva, dar cu cine? Jucătorii noștri sînt fragili, se rup și se rătăcesc repede, Lucescu vrea să plece. Sîntem, toți, fiii acestei țări. Nu sîntem islandezi crescuți lîngă gheizere sau francezi cu rădăcini africane instruiți ca la NASA. Noi stăm aici cu fărîmițările noastre, educați subțire și cu răsuflare scurtă. Nu trebuie să avem așteptări sau supărări. Putem doar să visăm. E gratis.
.jpg)
