„Am ajuns la concluzia că AI știe totul, dar cu toate astea nu înțelege nimic”, scria recent pe contul său de social media omul de știință Neil deGrasse Tyson. Dar chiar e nevoie ca mașinăria să înțeleagă în locul omului pentru a crea (ceva ce seamănă a) artă?
Chiar în timp ce scriam acest argument al Dosarului, a apărut știrea conform căreia povestirea cîștigătoare a Premiului Caine este bănuită de a fi fost scrisă cu ajutorul AI. Însă nu mai departe de cîteva săptămîni în urmă, Academia Goncourt a publicat un comunicat de presă în care afirma că va reface lista lungă a nominalizărilor, după ce unul dintre romanele nominalizate ridica suspiciuni serioase de a fi fost lucrat cu AI. Asta după ce, la începutul acestui an, una dintre povestirile cîștigătoare ale concursului Commonwealth Short Story Prize a stîrnit scandal din același motiv, ulterior textul fiind testat cu ajutorul modelului Claude, care a confirmat suspiciunile.
În 2016, un roman japonez scris cu ajutorul unui program AI a ajuns finalist al Premiului Nikkei Hoshi Shinichi, primul premiu literar deschis şi aplicanţilor non-umani. În această toamnă, scriitorul Dan Sociu lansează prima carte românească realizată în întregime cu ajutorul Inteligenței Artificiale (vezi extensia acestui Dosar din pagina 15). În zona literaturii comerciale, Amazon permite deja vînzarea cărților scrise cu AI, așa cum pe Spotify muzica creată artificial reprezintă o cotă majoră din oferta acestui serviciu de streaming. La noi, o „artistă”, care nu există decît ca avatar digital, „cîntă” muzică creată artificial și are o sută de mii de urmăritori în social media.
Acum doi ani, categoria Portret din cadrul Sony World Photography Awards a fost cîștigată de o fotografie creată pe computer, înscrisă în concurs de autorul ei taman cu scopul de demonstra absurdul situației și necesitatea reglementărilor: „Cîți dintre voi au știut ori au suspectat că fotografia mea a fost generată de AI?”, a declarat cîștigătorul. „Imaginile generate de AI și fotografiile nu ar trebui să concureze pentru aceleași premii. Sînt entități diferite. AI nu este fotografie. Prin urmare, n-o să accept premiul”, a mai spus el.
La ediția de anul acesta a festivalului de film Tribeca a avut loc premiera primului film generat în totalitate cu AI, film care a fost acceptat și în competiție. Cît despre zona graficii și ilustrației, AI deja face ravagii înlocuind elementul uman din industriile publicității și publishing-ului.
După cum se vede, AI a pătruns în arte, și acesta e doar începutul. Care sînt însă dilemele acestui Zeitgeist?
Într-un articol de acum cîțiva ani din The New Yorker, intitulat chiar așa: „De ce AI nu va crea artă”, scriitorul Ted Chiang era foarte categoric în a crede că Inteligența Artificială, oricît de eficientă ar fi, lipsindu-i gîndirea și intenția, nu mai vorbim de efort și experiență, nu va putea crea artă adevărată doar mimînd și reiterînd precedențe: „Aspectul la care AI s-a dovedit foarte priceput este reducerea așteptărilor și la ceea ce citim, și la ceea ce scriem pentru ceilalți. Este o tehnologie fundamental dezumanizatoare pentru că nu ne tratează așa cum sîntem cu adevărat: creatori și decriptori de semnificație. AI reduce cantitatea de țeluri din lume”.
Dar publicului uman nu pare să-i pese atît de mult de originea operelor și deocamdată nu e limpede ce caută oamenii, în afară de curiozitate, în artele făcute cu mașinăria: loisir, identificare, consolare, introspecție, autenticitate, viziune? Iar dacă ei caută aceste lucruri, sînt îndreptățiți ori păcăliți s-o facă?
.jpg)
