„Fiert pe cultură”

Despre metaforele culinare în care ne proiectăm experiențele, stările și emoțiile a scris cu vervă Călin-Andrei Mihăilescu

Schimbarea semantică suferită de adjectivul fiert în limbajul familiar-argotic este destul de recentă și a atras deja atenția unor vorbitori, care o semnalează și o comentează – „probabil ați auzit de multe ori: «sînt fiert pe melodia asta» sau «copilul meu este fiert pe o activitate»” (stiripentrucopii.com, 2020) – ori își exprimă pur și simplu nedumerirea: „am auzit de multe ori «sînt fiert/fiartă». Ce înseamnă expresia?” (tpu.ro, 2020). De fapt, folosirea fierberii ca metaforă convenționalizată pentru o stare de spirit se întîlnește în multe limbi și nu e nouă nici în română. Nouă este doar schimbarea fără motive evidente a valorii inițiale a metaforei culinare. Pînă de curînd, verbul a fierbe exprima metaforic doar starea de nervozitate, de furie sau indignare. La Caragiale, profesorul „fierbe de ciudă”, un domn care așteaptă pe peron „fierbe de nerăbdare”, iar în București, la vestea unei victorii, „fierbe lumea toată”; în fine, jupîn Dumitrache se plînge de junele care i-a stîrnit gelozia: „iac-așa m-a fiert fără apă toată seara”.

Despre metaforele culinare în care ne proiectăm experiențele, stările și emoțiile a scris cu vervă Călin-Andrei Mihăilescu: „Omul, speriat, e pe jar; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia; înfrînt, e opărit rău; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieşi cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieşind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură” („Cuvinte care se ridică de la masă”, în volumul Țară europsită, 2002). Sensul figurat al participiul adjectival fiert oscilează între diferite grade ale supărării, evocînd uneori procesul (fierberea), alteori rezultatul ei. Nuanțele de sens sînt vizibile în definițiile ușor diferite din dicționare, unde fiert a fost de obicei echivalat cu „necăjit, supărat, amărît” (DEX), dar uneori și cu „slăbit, stors de puteri, alterat” (A. Scriban, Dicționaru limbii românești, 1939). Sensul dominant presupune anxietatea sau supărarea mocnită: „Şoferul era fiert, îi luaseră un talon” (Gazeta literară, 1966); „Lucrare de control la matematică. – Băieții sînt fierți” (Luminița, 1978); „Locotenentul era fiert. Se şi vedea luat în tărbacă de şef” (Flacăra, 1995). Alte cuvinte din aceeași sferă semantică sînt mai clar specializate: clocotul e o metaforă a furiei și a indignării, în vreme ce statutul de opărit evocă doar pasivitate și neputință.

Saltul semantic actual nu elimină vechile sensuri metaforice ale lui fiert, ci le adaugă unul nou: a fi fiert înseamnă acum, în registrul colocvial, și „a avea o fixație”, „a fi obsedat sau pasionat de ceva”. Obiectul pasiunii poate fi dedus din context, dar este de obicei exprimat într-o construcție cu pe: „E știut că-s fiert pe filme și că stau călare pe festivaluri” (facebook.com, 2023); În ciuda aparențelor, mie nu îmi place deloc munca! Oamenii cred că sînt fiert pe muncă!” (evz.ro, 2024); „Giani este «fiert» pe punctualitate!” (protv.ro, 2022); „Era fiert pe Mozart și Beethoven, nu era cu manele...” (ziare.com, 2023). Construcția poate evoca și nerăbdarea, așteptarea febrilă„L.T. își dorește să devină tată: «Sunt fiert. Abia aștept»” (viva.ro, 2022) – al cărei obiect este exprimat printr-o propoziție subordonată: „Sînt fiert să împărtășesc cu tine originalele și remixurile” (instagram.com, 2023). În noile sale ipostaze, starea de fiert păstrează ceva din semnificația metaforică generală – agitația, încordarea, febrilitatea –, dar schimbă radical orientarea emoțională, atribuindu-i un sens pozitiv. Schimbarea ar fi putut fi influențată din exterior, prin calc semantic; nu am găsit însă nici un model străin care să o explice. E foarte probabil ca noul sens să fi apărut în română printr-un mecanism semantic apropiat de cel numit cîndva de Jaques Byck „dezagreabilul ca mijloc de întărire”, constînd în transformarea unor cuvinte și expresii asociate răului și urîtului – grozav și groaznic („groaznic de bun”), mortal, criminal etc. – în intensificatori. Semantica intensității poate produce o polarizare, cuvintele din sfera negativului căpătînd și semnificații pozitive. Fiert își transferă astfel sensul „supărat” către o febrilitate euforică. De altfel, chiar adjectivul supărat a căpătat, de mai multă vreme, un sens pozitiv în registrul colocvial-argotic (cel puțin în contextul „mașină supărată”, adică puternică, „nervoasă”).

Nu putem ști dacă noua semnificație a lui fiert va intra sau nu în uzul mai larg Deocamdată, ea a produs o formulă ironică, în care tema culturii (înalte) este asociată, în mod contrastant și cu efect comic, registrului colocvial-argotic: fiert pe cultură („Românul e fiert pe cultură”, arhiblog.ro, 2020; „poporul român a uitat instantaneu că e fiert pe cultură”, libertatea.ro, 2021); „încetișor, transform site-ul ăsta într-unul fiert pe cultură, sirb.net, 2021” etc.).

 

Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Share


Fantezii

Fantezii