Oana Stoica

BukFeszt5 a adus la București 13 spectacole create și produse în teatrele de limbă maghiară din Cluj-Napoca, Tîrgu Mureș, Sfîntu Gheorghe, Oradea, Miercurea Ciuc, Satu Mare, Timișoara, Tîrgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni.

Au folosit concursul HOP pentru a semnala (nu și a discuta) o serie de probleme care demotivează un tînăr artist, îl deprimă, îl insecurizează profesional și social, îl deturnează din sfera artei în alte domenii, mai prozaice.

Tehnica lui este să întretaie replicile, astfel încît vorbele personajelor se suprapun – unul începe să vorbească, celălalt intervine peste el. Schimbul de personaje nu se face didactic, la final de replică, ci mai devreme, fără pauză.

La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, printre spectacole de anvergură, în general preferate de public pentru spectaculozitatea lor, s-au găsit și cîteva producții create pentru spații mici.

Corpul lui devine o cutie de rezonanță pentru variate genuri muzicale, ale căror „urme” în trup sînt examinate într-un demers performativ profund intimist, cu umor, dar și cu o onestă vulnerabilizare.

Perspectiva feministă asupra violenței sexuale, filtrată prin marginali sociali cu corpuri anormative, face din acest mic spectacol portavocea unei probleme care depășește granițele Slovaciei.

Un cuplu experimentează flirtul în tiparul bărbat dominator – femeie provocatoare, formulă care se răstoarnă în momentul în care de sub pantalonii lui apar ciorapii de plasă.

Primul spectacol al Stagiunii Internaționale de Teatru ARCUB 2026 a adus la București o variantă argentiniană a Pescărușului lui Cehov, Gaviota, creată într-un admirabil minimalism.

Îngerii nu fac aici „lucrarea Domnului” în sens teologic, cu dragoste și smerenie, ci lucrează salahoric, la normă, ca într-o fabrică, deși munca lor este parțial creativă.

De-a lungul timpului, nuvela Metamorfoza a lui Franz Kafka a generat diferite chei de interpretare pentru transformarea personajului Gregor Samsa.

Wiener Festwochen s-a transformat dintr-un mare festival vienez de arte performative într-o placă turnantă a fenomenelor sociale, politice și culturale globale.

Macbeth.0 este un videogame jucat live pe o scenă de teatru de către actori reali. Întregul mecanism de spectacol este definit de tehnologie, realitate augmentată, AI, video, filmare în timp real și retroproiecție etc.

Își dezvoltă aptitudinile de cyberbully, ajustate de adrenalina generată de jocurile de roluri, de plăcerea multiplicării identitare la feminin și de tensiunea sexuală nedefinită.

Alaska reface tabloul epocii prin prisma a trei femei, bunica, mama și fiica, ce trăiesc în timpul și după epoca de aur ceaușistă.

Este un discurs despre cum sîntem fascinați de un obscurantism hilar, dar periculos, care ne atrage într-un amplu război al civilizațiilor.

Aglomerează teme, subiecte, viziuni, stabilește convenții numai pentru a le pulveriza mai tîrziu, și asta într-o frenezie continuă, amuzantă și sclipitoare.

Teatrul din România a mai încheiat o stagiune. Și a fost una în care s-a simțit o oarecare frămîntare artistică, încercări de fracturare a paradigmelor estetice împămîntenite.

Ce se întîmplă însă cînd aspirația spre perfecțiune umană duce la decizii radicale – doar oamenilor perfecți li se permite să trăiască (s-a mai întîmplat în istorie) –, care instituie dictatura?

Mama se trezește opt luni mai tîrziu, extrem de fragilă, vulnerabilă la emoții, astfel că fiul îi întreține iluzia unui stat comunist pentru a nu-i provoca un șoc letal.

La senectute, bunicii Rosa îi rămîne doar muzica, hituri mai vechi pe care le fredonează cu ardoarea dependentului.

Bobi Pricop a folosit imersia sonoră cu un format binaural pentru a conecta publicul la mintea, emoțiile și afectul personajelor.

Normalitatea și nebunia nu sînt foarte diferite, așa cum nici libertatea și autoritarismul nu sînt.

Cele două regine, Elizabeth I a Angliei și Mary a Scoției, reprezintă fața și reversul puterii.

S-a scris mult nu doar pentru scenă, ci și despre scenă.

Sînt ani în care generațiile tinere au ieșit în stradă pentru ceea ce fiecare a crezut a fi propria libertate.

Teza dramaturgului este că iliberalismul, aici trumpismul, este produsul democrației, al libertăților, drepturilor civile și rețelelor sociale.

Ediția a 34-a a Festivalului Național de Teatru (18-28 octombrie) s-a deschis cu „Dance Me!”.

Tema conviețuirii româno-maghiare în Transilvania apare cu regularitate în teatrul produs în această regiune, în special în zona independentă.

Se schimbă și generațiile, tinerii ajung în poziții de putere și decizie de unde pot aduce un suflu proaspăt unor instituții teatrale vechi.

Deși părea că interesul pentru vizionarea unor creații teatrale ca produse video a dispărut, s-a păstrat totuși, în varii formule și spații, ideea de a oferi publicului larg spectacole înregistrate sau transmise în direct.

Contextul este important pentru că fiecare spectacol prezentat în WF se raportează la realitatea politică.

M-am întors la Teatrul Masca, teatru de cartier, de mai multe ori în ultima vreme.

În APOLLO PARTY BUN BUN TITLU FINAL, este mult mai puternic accentul pe efectele negative ale pandemiei în plan personal.

Dincolo de metafora mai mult sau mai puțin viabilă ca decriptare, Pterodactili este un text despre eșecul familiei contemporane ca cuib protector al ființei umane, despre morală și ipocrizie socială

Funcția lui Horatio, de prieten al lui Hamlet, martor al istoriei și purtător al memoriei, este preluată de spectatorii cu care prințul vorbește direct.