Metamorfoza, de Franz Kafka. Traducere colectivă. Cu: Marius Turdeanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Băluță, Oana Predescu, Mihaela Trofimov, Bogdan Nechifor, Dana Marineci, Mihai Mitrea, Dan Clucinschi, Dragoș Spahiu, Ovidiu Ușvat. Regie și adaptare: Yuri Kordonsky. Scenografie: Oana Micu. Lighting design: Cristian Șimon. Sound design: Andrei Doboș. Asistenți regie: Vasea Blohat, Șerban Suciu. Asistent scenografie: Miruna Rădulescu. Regie tehnică: Andreea Ghiciu. Producător delegat: Camelia Moroianu. Teatrul Excelsior.
De-a lungul timpului, nuvela Metamorfoza a lui Franz Kafka a generat diferite chei de interpretare pentru transformarea personajului Gregor Samsa (de exemplu, o literalizare a expresiei „a te simți ca un parazit”, după cum zice profesorul american Stanley Corngold), prin urmare, orice nouă lectură trebuie să-și stabilească paradigma. Asta face Yuri Kordonsky la Teatrul Excelsior, unde pune în scenă nu o dramatizare a prozei lui Kafka, ci textul integral, redat ca atare, adică o poveste spusă la persoana a treia, în care fiecare personaj preia rolul de narator pentru sine. Rezultatul este aproape brechtian, cu personajele care acționează și își comentează acțiunile în același timp prin ton, mimică și gesturi (unii reușesc mai bine, alții mai puțin – Oana Predescu excelează aici în rolul surorii Grete, a cărei evoluție a atașamentului față de Gregor, de la sprijin la respingere, este marcată prin tonul cu care spune replicile). Adiacent, fiind vorba despre teatru, apare și problema reprezentării personajului transfigurat. Pornind de la aceste chestionări, Yuri Kordonsky a creat un spectacol despre modul în care se insinuează ura în relațiile interumane, dar și despre trezirea unei conștiințe de sine, cu riscul izolării sau respingerii de către societate. Căci transformarea din text a lui Gregor Samsa într-o insectă dezgustătoare este reprezentată în spectacol ca alteritate prin multiplicare: aparența lui fizică nu se schimbă, ci se înmulțește treptat.
Lui Gregor inițial / Marius Turdeanu (aici într-un veritabil tur de forță care implică și o coregrafie strictă și complicată) i se adaugă încă patru (Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Băluță), apoi alții, fără ca personajul să devină colectiv, ci multifațetat. Multiplicarea eurilor pare expresia unei gîndiri care excede normele sociale, deși, vizual, sugerează imaginea unei tulburări de identitate disociativă, așa-numita personalitate multiplă. Acest plurisemantism vizual crește geometric – Gregor-ii se urcă pe pereți și atîrnă de tavan căci scenografa Oana Micu a creat o cameră/închisoare a minții, în care obiectele și ființele își pot „pierde” gravitația în imagini suprarealiste care provoacă fizic actorii. Starea inițială a lui Gregor este una de larvă, o omidă care devine fluture, deci se ridică deasupra standardului societății. Multiplicarea continuă este exact ceea ce pare, o evoluție, al cărei final este transformarea lui Gregor într-un fluture, deci ridicarea peste normă, depășirea propriei condiții, inclusiv a propriilor prejudecăți și limite. Ceea ce mi se pare important în spectacol este tocmai acest proces de disociere a lui Gregor de norma socială.
Gregor este un comis-voiajor mărunt, conștiincios, care-și susține întreaga familie din munca sa. Familia lui se abandonează acestui confort minimal: tatăl (Bogdan Nechifor) este un pensionar în halat, mohorît și gîngav, mama (Mihaela Trofimov) este mereu bolnavă și inactivă. Dar Gregor nu este un conformist social pe deplin: în forul său intim, el fantazează un viitor de artistă pentru sora sa, pentru care strînge bani reali ca să-i susțină studiile la Conservator. O femeie care studiază muzica și cîntă – muzică cultă, nu obișnuitul divertisment muzical agreat de oameni simpli, care nu „gustă” sonoritățile culte – nu este tocmai ceea ce societatea vremii apreciază. Prin urmare, Gregor are calități de rebel social. De aici începe transformarea lui, în sunetul trenului (cu rol de metronom care marchează trecerea timpului și anunță vremea schimbării), care va antrena și schimbarea celorlalți. Odată cu pierderea venitului lui Gregor, tatăl se reactivează în familie și societate, chiar se angajează. Mama se reanimă în zona domestică, după ce lipsa banilor îi obligă să renunțe la servitoarea (Dana Marineci) care își exersează cruzimea hrănită de senzaționalism pe Gregor. Grete se maturizează și se impune în familie – ea este cea care decide, indirect, finalul fratelui său. Familia se trezește din lîncezeală, membrii ei își reiau rolurile casnice și sociale, devin responsabili pentru sine, adică independenți. Metamorfozarea lui Gregor i-a dezmorțit, dar nu i-a făcut și rebeli. Ei se supun normelor societății, pragmatice și cinice (evenimentele care duc la moartea lui Gregor țin și de latura economică, el este o povară financiară, prin urmare este înlăturat). Fiecare urmează traseul pe care societatea îl așteaptă de la el, culminînd cu pregătirea lui Grete pentru o posibilă căsătorie. Nici vorbă de Conservatorul visat de Gregor! Practic, familia își adaptează comportamentul directivelor sociale, se conformează, adică face exact contrariul a ceea ce a făcut Gregor. Căci, la el, plurisemantismul fizic denotă gînduri și idei în dezacord cu norma socială, un posibil delict de opinie. Dar societatea îi respinge sau izolează pe cei care transgresează normele (de exemplu, odată cu creșterea fascismului – numit suveranism, MAGA, naționalism sau în orice alt fel –, sîntem în plin asalt asupra politicilor privind diversitatea). Ideea este susținută și în scena de comedie cu cei trei chiriași (Dan Clucinschi, Dragoș Spahiu, Ovidiu Ușvat), care își trec unul altuia un ziar (real) extremist și anti-european, Certitudinea, obiectul scandalului din 2022, cînd a fost distribuit la TNB de Ziua Mondială a Teatrului, cu ocazia unei conferințe a actorului Dan Puric. Chiriașii, oameni simpli și umili la început, se metamorfozează (și ei) treptat sub imperiul celor citite la gazetă, devin agresivi și dominatori, iar prin asta, în stilul lui discret, Kordonsky înregistrează fascizarea societăților.
Metamorfoza este un spectacol așezat, care redescoperă metafora kafkiană în contextul polarizării societății globale, unde divergența de opinie și respingerea normelor, într-o lume cu prea multe ideologii restrictive și retrograde, pot fi letale.
Oana Stoica este critic de teatru.
Credit foto: Volker Vornehm
