Întîmplarea cu demnitarul român care vorbește despre modul în care produsele alimentare din gospodărie măresc GAP-ul de TVA calculat de UE pentru România mi-a amintit de una mai veche. Și anume de aceea în care ecologiștii erau supărați pe vaci pentru că trag pîrțuri care emană gaze. Aceștia, ecologiștii, împreună cu un „grup de cercetători”, au ajuns la concluzia că gazele respective distrug stratul de ozon. Propunerea lor era aceea ca animalele să dispară sau alimentația să le fie schimbată. Se puneau pe masă și tot felul de alimente pentru bietele vaci. Numai acele alimente erau destinate a opri distrugerea stratului de ozon. Am rîs atunci, așa cum cred că ar fi trebuit să facă orice om normal. Numai că gluma se îngroașă. În ecuație, între timp, au intrat găinile și pomii.
Grădina lui Dumnezeu, numită România, este mare și plină de miniștri care nu știu ce spun. Nu-și cunosc țara, dar sînt puși acolo s-o conducă. Noi le acordăm importanță pentru că în mod oficial îndeplinesc una dintre cele mai importante funcții în stat. Dar ei nu sînt decît niște ageamii rătăciți pe culoarele Puterii. Au mașini și secretare, răspund la apelativul „domnule ministru” și atît. Inadecvarea lor în raport cu realitatea și cu sistemele pe care sînt chemați a le gestiona este una evidentă. De aceea rîdem de ei. Numai că rîsul nostru este unul trist. Totuși, acești oameni ne conduc. Ei decid pentru noi și vorbesc în numele nostru.
Ne vom opri azi asupra unui caz de o asemenea inadecvare. Este vorba despre insistența cu care oameni cu autoritate din guvernul nostru vorbesc despre autoconsum și tot încearcă să îndrepte dezbaterea spre posibila sa impozitare. Ultimele declarații ale șefului autorității care se ocupă cu colectarea impozitelor nu sînt singulare și nici nu sînt cele mai ofensive. A mai existat în trecut o asemenea luare de poziție. Atunci era vorba chiar despre ministrul român de Finanțe. Personajul respectiv vorbea despre ouăle pe care găinile le livrează, cu generozitate, către gospodăriile românilor. El vorbea senin despre impozitarea acestor produse. Mirarea a fost și atunci foarte mare în rîndul celor care se pricep la economie și nu numai. Babele de la țară au fost foarte uimite și l-au decretat a fi nepriceput. Pentru că și ele, punînd în balanță un bun-simț elementar, și-au dat seama că domnul ministru greșea. Asta dacă vorbea serios, pentru că mulți dintre români nici măcar nu l-au luat în serios.
Ce este autoconsumul? Prin acest cuvînt, în economie, desemnăm capacitatea unei entități economice, în acest caz fiind vorba despre gospodăria proprie a românului, de a-și asigura o parte din cele necesare traiului. Gospodăriile populației nu produc autoturisme și nici telefoane mobile. În schimb, au capacitatea de a produce alimente. Și românii produc alimente în gospodăriile proprii. După datele pe care le avem la dispoziție, cam 30% din alimentele consumate la noi provin din gospodăriile proprii. Este o cifră importantă dacă vom ține seama că prețul alimentelor a fost în continuă creștere. Primul lucru pe care trebuie să-l spunem despre autoconsum este acela că face parte din tradiția noastră faptul de a produce alimente și de a consuma alimente din gospodăria proprie. Chiar și în epoca socialistă, cu toată strictețea legată de folosința pămîntului, au existat suprafețe care nu făceau parte din patrimoniul CAP-urilor. Este vorba despre așa-zisul „lot personal”, o suprafață de pămînt de 2.000-3.000 de metri pătrați care se afla la dispoziția familiei pentru a-și cultiva cele necesare traiului. Nimeni, niciodată, nu s-a gîndit să desființeze plantațiile de vii sau pomi fructiferi. Chiar în condiții dificile, la sat se creșteau și se sacrificau animale, se fabrica în mod artizanal alcool și se puneau murături și gemuri sau compoturi. Asta a fost în istoria noastră o modalitate de a suplini lipsa alimentelor din magazinele specializate și a de a permite economisirea unor importante sume de bani. Pentru că la noi mîncarea nu a fost niciodată ieftină. În ultimii ani ai epocii socialiste, suplinirea consumului de alimente cu cele din gospodăria proprie a crescut considerabil. Alimentarele erau goale, dar în frigidere se mai găsea cîte ceva. Secretul rezistenței în fața foametei instituționalizate l-a reprezentat tocmai autoconsumul.
Cine sînt cei care tot aduc în prim-plan această dezbatere despre impozitarea autoconsumului? Să fie de vină cei de la Comisia Europeană, așa cum se sugera în ultima declarație? E posibil și nu este motiv de mirare. Cei de acolo nu cunosc tradițiile românești și nu sînt obligați a ne cunoaște istoria. O istorie în care foamea ne-a însoțit permanent. În acest caz, Guvernul României ar trebui să-i lămurească pe marxiștii care conduc UE că nu poate fi atașat TVA la un produs care nu a devenit marfă. Și că aceste produse, care alcătuiesc autoconsumul, nu sînt mărfuri. Dar este posibil să fie vinovați pentru această falsă dezbatere nu cei de la UE, ci funcționarii români de rang înalt. Aceștia o aduc periodic în prim-plan în mod abuziv și poate chiar din simplă prostie. Pentru că ne putem gîndi și la așa ceva. Inventatorii de impozite de la noi stau cu ochii pe autoconsum așa cum stau cu ochii și pe Pilonul II de pensii. Nesătulul stat român are nevoie de noi surse de finanțare. Și trebuie să aducă în circuitul economic noi oportunități. Poate că vinovați pentru această dezbatere pot fi și importatorii de alimente. Este normal să fie deranjați de autoconsum din moment ce, prin intermediul său, o bună parte din clienți nu le mai consumă guma de mestecat pe care scrie carne. După modul în care dezbaterea despre autoconsum este adusă mereu în prim-plan, este clar că în jurul său există un ghem de interese destul de greu de descîlcit.
Dar să revenim la dezbaterea noastră. Totuși, de ce produsele respective nu pot fi purtătoare de TVA sau al oricărui alt impozit? Simplu. Pentru că ele nu sînt mărfuri. Adică acele produse, nefiind destinate pieței, nu fac obiectul unui schimb aducător de profituri. Neajungînd în piață, nu sînt mărfuri. Ele rămîn în stadiul de bun intern, specific gospodăriei. Nu alimentează economia neagră și nici nu pot fi cuantificate în afara unor calcule statistice aproximative, bazate pe declarațiile producătorului. Nu se poate impozita ceva ce nu este în circuitul economic și care nu produce plusvaloare. Este ca și cum într-o zi un țăran și-ar repara o sapă și a doua zi ar veni fiscul peste el să-l impoziteze pentru reparația respectivă. Situația este de tot hazul. Diferența dintre un bun destinat autoconsumului și o marfă cred că ar putea fi făcută și de către un elev de clasa a IX-a de la un liceu economic. Numai că ea nu este știută, iată, de către conducători ai finanțelor publice de la noi din țară. Găinile nu taie facturi pentru ouăle pe care le aduc în gospodărie, iar pomii din fundul grădinii de asemenea nu ne taie facturi pentru fructele pe care ni le oferă. Din aceste motive, ale indisciplinei fiscale afișate de către pomi și de găini, GAP-ul de TVA din România este foarte mare. Umorul este deja destul de amar. Ai zice că oamenii care vorbesc despre asta sînt nebuni dacă nu ar fi frumos îmbrăcați, proaspăt bărbieriți și rotunjori în obraji.
În glumă, putem vorbi despre o evidență: aceste discuții pregătesc momentul în care găinile și pomii vor fi declarați mari evazioniști și se va trece la arestarea lor. Vor veni în curte cu jandarmii și ne vor aresta găinile și pomii. Mai întîi vor încercui gospodăria respectivă, cea care va mai îndrăzni să ascundă asemenea evazioniști, după care vor trage cu tunul în găina care nu se lasă arestată și vor trage cu buldozerul de pomul care nu se va lăsa tăiat. Vor face asta cu seninătate, convinși fiind de justețea acțiunilor lor. Apoi vor da prime angajaților care fac asta și care numai astfel își vor salva slujbele. Acum, pe termen scurt, au dat înapoi. Spun că ne respectă tradițiile și că a fost o eroare dezbaterea respectivă. Peste cîțiva ani, însă, se vor întoarce cu tunurile și tancurile.
Și dacă tot au adus vorba despre pomi și găini în rolul de evazioniști, iată că deja nu mai discutăm despre adevărații evazioniști. Pentru că găinile evazioniste sînt la ordinea zilei, nu mai vorbim despre miliardele de euro furate din România pe toate căile posibile. Nu mai vorbim despre suveici și scheme sofisticate de furat bani. De asemenea, nu mai vorbim despre progresismul deșănțat al politicii și administrației europene. Deja, ca efect al prostiei naționale, închidem permanent capacități de producție de energie electrică fără a pune ceva în schimb și, împrumutîndu-ne masiv, oferim prime enorme pentru așa-zise mașini electrice fabricate prin toate colțurile planetei. Sînt doar cîteva exemple. Dezbaterea despre jefuirea României s-a oprit la cotețul cu găini al babei de la țară. Babă care nu și-a imaginat niciodată că oul produs de găina sa poate să fie purtător de TVA. Săraca babă nu a aflat pînă azi că găinile sale sînt infractoare și ar trebui arestate pentru că măresc GAP-ul de TVA calculat, după nu știm ce metode, de către UE.
Dacă ideea de unitate politică europeană este apărată de oameni care se gîndesc să ne impoziteze găinile și porcii pe motiv de GAP la TVA atunci nu este de mirare că proiectul poate fi pus ușor sub semnul întrebării. Acest stîngism european care încearcă azi să ne conducă este profund criticabil. Nu despre asta ar trebui să fie Europa unită. Deja sîntem într-o lume a absurdului. Un veritabil pro-european se vede stînjenit de contextul actual. Cum să aperi ideea de unitate europeană în contextul acestui marxism ciudat, inadecvat și toxic? Asta nu este Europa unită visată de către Churchill și alți părinți fondatori. Europa de azi se sinucide sub presiunea acestui stîngism despre care vorbim și care produce tot felul de lucruri de care orice om normal nu face decît să rîdă.
Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă lucrare a sa este Lumea de dincolo de istorie. Despre fragilitatea construcției sociale românești (Editura Pro Universitaria 2025).
Credit foto: Wikimedia Commons
