100 de zile, șase angajări ale răspunderii Guvernului în Parlament și nici un rezultat. Sau, în cuvintele președintelui UDMR Kelemen Hunor: „Pînă la urmă, să tai cheltuielile nu este o reformă sau să mărești taxele nu este o reformă”. Economia e în recesiune (tehnică, dacă sîntem scrupuloși), nemulțumirea crește, iar AUR e foarte aproape de a trece în sondaje pragul unei majorități în care nu mai are nevoie de sateliți pentru a-și pune în aplicare planurile, oricare ar fi acelea. Coaliția se poate doar consola cu faptul că legislația face aproape imposibile anticipatele.
Oricît de mult am vrea să nu vedem, e totuși evident că actuala coaliție e ținută întreagă de frică. Teama că, într-un eventual joc de scaune muzicale, foarte mulți dintre demnitarii și sinecuriștii ei ar rămîne spectatori. O recompunere a coaliției cu alți membri, PSD + AUR, de exemplu, ar avea consecințe ușor de prevăzut – aduceți-vă aminte de reacția piețelor în preajma alegerilor prezidențiale de anul acesta. După ce că nu sînt suficienți bani, vor fi și mai puțini. Și oricîți dușmani ai inventa pentru a justifica necazurile, în ziua de salariu sau de pensie nu poți plăti cu acuzații.
Se trăiește politic cu speranța absurdă că o să se întîmple vreun miracol și economia își va reveni, oamenii vor începe iar să cumpere furios lucruri, ba chiar vor începe, din bunătatea inimii lor, să plătească mai multe taxe decît îi obligă legea. Și tot belșugul ăsta va fi din nou distribuit o parte către clienții politici care nu mai au bani de întreținere pentru apartamentele de prost gust din Dubai, o parte către terminarea stadioanelor faraonice din orașe fără echipe de fotbal și, cine știe, chiar către proiecte de infrastructură necesare. Apoi, dacă mai rămîne ceva, poate merge la profesori. Sau la ceva proiecte culturale de dansuri populare sexo-marxiste, ca să fie toată lumea mulțumită.
Nu va fi așa. Și oricît se încruntă premierul la noi, cîtă vreme coaliția de guvernare se face că nu vede pe unde se scurg banii ăia care lasă deficite în urmă, mergem ca somnambulii spre marginea acoperișului. Comune care există doar ca să plătească salarii, proprietăți pentru care se plătește impozit ca și cum ar fi bombardate, achiziții publice imposibil de explicat și, de ce nu, averi exportate cu valiza spre paradisuri fiscale. Despre acest ultim subiect aproape nu auzim nimic niciodată. Cum ar fi să vedem un guvern curajos care instituie temporar pentru averile din străinătate nedeclarate o amnistie sub condiția fiscalizării lor? Iar după expirarea termenului, declanșarea unei vînători convingătoare de evazioniști? Cu recompense proporționale pentru cei care dau informații și prezentarea publică a cazurilor? Util, aș zice eu.
Un alt exemplu de dublă măsură este cel al unui director al CFR Călători care și-a cumpărat un apartament în Emiratele Arabe Unite și l-a închiriat ulterior statului pentru găzduirea unui funcționar oarecare detașat la numărat cămile, zgîrie-nori și grăunțe de nisip în Orientul Mijlociu. Potrivit presei, proprietarul (probabil un reformist și el) încasa o rentă de 2.500 de euro lunar de la același stat care îi plătea chiria în București. Asta deși are și în București o locuință. Trageți concluziile. De ce nu e ăsta un subiect de discuție în coaliție nu mi-e clar. Mă refer la menținerea acelui om în funcții retribuite de stat în condițiile unui foarte evident conflict de interese. Măcar moral, dacă nu altfel. A-l ține în continuare pe ștatele de plată ale statului e sfidare. Cîți sînt ca el? Sute? Mii? „Nu sînt sărac”, zice omul fără să își dea seama de cinismul afirmației. Sigur că nu ești. Dăăă!
Ce e clar e că mai au dreptate și oamenii ăia care înjură Guvernul. Poate nu au toate argumentele, poate nu se exprimă chiar corect, dar cînd denunță dubla măsură și se plîng că nu vor cetățenie de mîna a doua au perfectă dreptate.
Să aduc aminte și de pensiile magistraților, altă sectă de privilegiați cinici? Am mai făcut-o. La ora la care scriu textul ăsta, Curtea Constituțională mai amînă o dată decizia privind pensiile. Pînă și insensibililor de la CCR le e un pic frică de furtuna ce ar putea să vină dacă actuala coaliție se destramă. Înduioșător. Dar probabil se vor recompune repede.
100 de zile și mai multe căciuli furate. Dacă actuala guvernare va lăsa țara într-o situație mai gravă decît a găsit-o pentru că nu a reușit să mobilizeze în interiorul ei resorturile etice și practice de a face un pic de dreptate, să nu le căutați scuze. A încerca să explici eșecurile unora care au la dispoziție toate instrumentele pentru a le evita nu e semn de inteligență sau empatie, ci lipsă de instinct de conservare.
