După primul tur al prezidențialelor, sînt cîteva lucruri în legătură cu care există un relativ consens.
1) Avem de-a face cu un eșec major al partidelor din coaliția de guvernare. Pentru a doua oară în jumătate de an, ele nu reușesc să producă un candidat viabil pentru turul II. Eșecul e major mai ales în cazul PSD care altădată reușea performanța asta ușor, fără cine știe ce sprijin extern.
2) Votul împotriva aranjamentului politic actual a fost masiv. George Simion și Nicușor Dan au obținut împreună 5.839.000 de voturi, ceea ce reprezintă aproximativ 62% din numărul total de voturi valabil exprimate.
3) Cei doi au o istorie lungă de activism civic. E un aspect mai puțin discutat, însă detaliul ăsta contribuie la îngroșarea liniilor care subliniază neîncrederea în partide. Electoratul a arătat că preferă persoane, nu organizații. Călin Georgescu avea și el particularitatea asta: s-a construit ca persoană, nu ca reprezentant al unei organizații politice formale. Da, știu că Simion are siglă de partid în chenarul de pe buletinul de vot, însă am dubii serioase că scorul candidatului AUR ar fi fost același dacă numele din pătrățica aceea ar fi fost Lulea, Târziu sau Neamțu.
4) Din punct de vedere al programelor politice și intențiilor exprimate de cîștigători, nu cred că are nimeni vreun dubiu că avem de-a face cu o competiție la dreapta spectrului politic. Reținerea inițială a PSD de a recomanda unul dintre candidați pentru turul II poate fi citită și în această cheie. Dacă, sub presiune, își vor schimba atitudinea, așteptați-vă la un îndemn neconvins, rostit aproape ironic.
Am trecut în revistă observațiile de mai sus pentru a atrage atenția asupra crizei majore de legitimitate a partidelor românești. Cauzele au fost analizate de multe ori și sînt mulți cei care simt că alegerile astea vin ca o binemeritată pedeapsă pentru niște organizații leneșe, misecuviniste și dăunătoare.
Sînt tentat să fiu de acord cu asta, însă dacă discuția se oprește acolo înseamnă că nu vedem foarte bine pericolul care zace în avertismentul trimis de electorat în turul I. Și o să fac o analogie cu media. Retragerea principalelor organizații de presă românești în tranșee bine delimitate și dependente de altceva decît de public a făcut ca în primul tur al prezidențialelor din toamnă să cîștige un candidat ignorat cu seninătate de „presa mare”. Duminica trecută, primul tur a fost cîștigat de un alt candidat care și-a făcut un titlu de glorie din a evita dezbaterile cu ceilalți candidați organizate de televiziuni. Care e beneficiul numitelor organizații? Dar al publicului? Publicul și-a alimentat nevoia de informații din altă parte. Practic, a fost o capitulare a misiunii publice în fața unor interese private. În poza mai mare (o găsiți pe site-ul RoAEP), presa clasică a rămas în tranșee de irelevanță. Uneori mai scoate capul de acolo, dar asta nu face decît să sublinieze dimensiunile eșecului.
Cam aceeași situație e și cu partidele politice. S-au retras în confortul certitudinii că nu există alternativă și acum descoperă șocate că publicul crede altceva. La fel cum televiziunea a fost abandonată ca principală sursă de informații în favoarea TikTok, și partidele au fost ignorate ca principale surse de legitimitate politică în favoarea unor personalități bine conturate care își fac un titlu de glorie din a lovi constant în trupurile amorfe a ceea ce odinioară erau partide politice centriste cu o putere incontestabilă.
E perfect logic ca, zilele astea, Nicușor Dan să spună în mod repetat că politicienii trebuie să fie mai reținuți. După zeci de ani de zile în care am auzit cît de rele sînt partidele, asocierea directă cu oricare dintre ele poate fi dăunătoare. Și el nu are foarte mult timp pentru a cîștiga voturile de care are nevoie. E la fel de logic ca George Simion, care emite permanent un fel „La țepe, în Piața Victoriei” actualizat pentru 2025.
Problema e că democrație fără partide nu există. Poate exista guvernare fără partide, pot exista țări cu partid în loc de partide, dar nu democrație. De aceea, este esențial ca după alegeri să existe un efort de relegitimizare politică. Supraviețuirea PSD, PNL sau USR nu e esențială. Însă reformarea lor sau înlocuirea lor cu organizații construite pe principii diferite e vitală.
E plină istoria de inevitabili, abandonați prin praful evenimentelor pe care ar fi putut să le influențeze, dar n-au avut inteligența sau creativitatea necesare. Uneori consecințele sînt tragice.
E vremea interimatelor la partide și se apropie ora congreselor în care are vor trage concluziile. Fiecare dintre aceste evenimente ar trebui sa înceapă cu o recitare solemnă a poemului Ozymandias de Percy Bysshe Shelley.
Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOL
