Am citit un articol mai degrabă straniu zilele trecute, care se întreba fals-naiv dacă e bine sau nu să avem alegeri pentru Primăria Capitalei în noiembrie. Argumentul principal împotriva alegerilor avertiza sobru cu privire la riscul unui reset politic provocat de rezultatul acelor alegeri. Pe scurt, ideea era că, dacă se țin alegerile cîndva în toamnă, ar putea să cîștige tabăra „suveranistă”. E un argument correct, dar, în acest moment, complet irelevant. Da, dacă alegerile de la București se transformă într-un referendum privind performanța Guvernului Bolojan sau a președintelui Nicușor Dan, atunci rezultatul e imprevizibil. Da, Bucureștiul este mai degrabă centrist, dar ambiguitatea fostului primar devenit președinte și lipsa de nuanțe a fostului baron local devenit premier s-ar putea să nu placă chiar foarte mult unui electorat totuși bine informat și capabil să răspundă cu aceeași monedă unei guvernări care insistă pe o încadrare grosieră a situației de fapt. Ceva de tip „noi sau apocalipsa”. E foarte posibil ca, puși cu spatele la zid, bucureștenii să zică: „Ia să vedem noi ce e cu apocalipsa aia. Așa de rea o fi?”.
În fapt, lupta pentru București nu e despre București. Ci despre stabilitatea coaliției, viitoarea guvernare, viitoarele alegeri naționale și prezidențiale. Nu avem o dată a alegerilor, dar avem o certitudine – orașul e din nou victimă. Vor fi cam pe aceleași coordonate dintotdeauna. O poziționare un pic mai deschisă dinspre centru-dreapta (USR, PNL) și una aproape identică, dar cu trăsături un pic mai populiste dinspre centru-stînga (PSD). Acestor două curente li se vor adăuga și diverșii candidați calificați drept antisistem pentru că nu există un cuvînt mai bun. Avem de-a face, de fapt, cu o salată de foști membri și apropiați ai partidelor mai mari mari – valabil atît pentru independenți și stînga extraparlamentară (SENS), cît și pentru „suveraniști” (AUR, POT). Cu toții vor vorbi despre austeritate sau salvări de la dezastre iminente cu aerul unor Mesia din texte reciclate.
Ceea ce îi unește este calculul de beneficii. Și, evident, o doză disproporționată de orgoliu prost folosit. Și cinismul. Din calcule lipsește un detaliu esențial. Acela că alegerile pentru o funcție relevantă cum e aceea de primar al Bucureștilor nu sînt opționale. Ele trebuie organizate în termenul legal nu numai ca o formă de respect față de bucureșteni, ci și ca o dovadă că totuși țara e condusă cu legea în mînă, nu cu moftul în brațe. Experiența ne arată că tradiția e mai degrabă nefericită. Guvernul PSD-USR-PNL-UDMR n-ar fi primul care stă cu ordinul de organizare a parțialelor pe masă, refuzînd să facă ceva de teamă că unii dintre membrii săi ar ieși în pierdere.
Putem discuta la nesfîrșit pe cine avantajează alegerile de la București, însă genul acesta de discuție are o premisă complet greșită – aceea că alegerile locale din capitala României se țin în funcție de cît de necesare sînt pentru consolidarea poziției lui Sorin Grindeanu la PSD, a lui Ilie Bolojan la Guvern și în PNL sau pentru împlinirea dorinței președintelui Nicușor Dan de a avea un moștenitor agreat la PMB. Genul acesta de raționamente sînt firești și utile doar după ce cabinetul stabilește data alegerilor și se asigură că ele se pot desfășura în bune condiții. Orice alt fel de calcul e o dovadă de aroganță și încă o tentativă de infantilizare a unui electorat despre care mai-marii partidelor noastre continuă să creadă că nu e capabil să înțeleagă prea bine jocul politic. Asta în timp ce auzim tot felul de discursuri despre cum trebuie recîștigată încrederea oamenilor în procesul politic. E totuși greu să convingi oamenii să aibă încredere într-un sistem care organizează alegeri ca să fie Sorin mulțumit și Ilie convins că are puterea.
Același sistem care încă nu e capabil să explice coerent de ce a anulat o tură de alegeri anul trecut vrea să amîne altă tură anul ăsta. E foarte greu, în condițiile astea, să aperi statul de drept, deși această idee are acum mai multă nevoie de sprijin decît a avut în ultimii 30 de ani adunați la un loc. Democrația liberală poate fi cel mai bine apărată atunci cînd o practici. Or, cîtă vreme Guvernul joacă bambilici cu alegerile, oricît am îngusta noi ochii, din oglindă tot niște clovni au să ne privească.
P.S. Am evitat intenționat să menționez nume de candidați potențiali din două motive. Cred că, în momentul în care ne aflăm, poziția de principiu e mult mai importantă decît lista de pe buletinul de vot și, în al doilea rînd, vom avea timp suficient să analizăm propuneri atunci cînd vom ști dacă ne cheamă cineva la vot.
