Tumoarea în pantaloni roșii și consecințele unei ratări plenare

Într-o ediție specială a newsletter-ului Misreport de săptămîna asta e publicată o lungă, foarte lungă listă de articole privind ecosistemul dezinformării din România. 

Codruța Simina, autoarea newsletter-ului, trece în revistă o sumă de metode și rețele folosite pentru a modifica percepția publică asupra realității în ultimii zece ani. Sînt sigur că vă gîndiți deja la Călin Georgescu. Da, este și el amintit acolo, dar lista beneficiarilor este mult mai mare și, oricît de inconfortabil ar fi, simt nevoia să sublinez faptul că pe ea se află inclusiv partide care se dau zilele astea de ceasul morții pentru a construi o alternativă pro-europeană la dreapta dură-suveranistă al cărei lider informal a devenit bizarul domn Georgescu. 

Cu o zi înainte, G4Media dezvăluia faptul că șeful Serviciului de Informații Externe, împreună cu alți presupuși și nenumiți angajați ai Serviciului, se bucură din plin de viață urmărind la fața locului curse de Formula 1 în timp ce statul român miaună neputincios că e supus unor atacuri hibride. Într-un editorial care acompaniază investigația, G4Media scrie: „A venit momentul reformării din temelii a serviciilor secrete. Este nevoie de legi noi, care să delimiteze mai clar rolul și limitele influenței lor în societate și să le readucă la misiunea lor: protejarea Constituției și a cetățenilor”.

Sînt tentat să modific un pic prima propoziție și să spun că acel moment a fost cu noi tot timpul. A privi înspre viitor e util și necesar. Dar cred că trebuie să privim și spre prezent și să cerem asumări de responsabilitate și consecințe pentru ce se întîmplă acum. Dacă e adevărat, așa cum sugerează instituțiile statului, că sîntem sub un asalt hibrid al unei puteri străine, cine răspunde pentru stadiul avansat al acestui asalt care a pus România în linie cu țările din Sahel sau din America Centrală în care fantasmele autoritariste devin realitate? CSAȚ sugerează lucruri, dar nu și consecințe. CCR ia măsuri radicale, dar nu e clar de ce. Poliția arestează vreo doi păcălici înarmați și întreg statul speră că sîntem suficient de speriați cît să fim mulțumiți că totul se termină cu bine. 

Apropo, într-o țară în care mitul „serviciilor” e mai puternic decît cel al lui Moș Crăciun, puteți numi măcar un singur gest relevant făcut de comisiile parlamentare de control al SIE și SRI. Nu? Nici eu. Dar pot spune că în legislatura care tocmai se încheie, cînd SRI avea ceva de explicat chema comisia la el. Nu invers. Parlamentul, ne spune Constituția, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Dacă absurdul acestei situații nu vă scoate din sărite, atunci foarte probabil ne pierdem cu toții vremea perorînd despre democrație. 

Trăim într-un stat mimat la televizor. Misreport explică cum se cheltuiesc bani mulți pentru a ni se modifica percepția. Însă a ne uita numai spre state străine pe care instituțiile noastre se feresc să le numească e o greșeală. Haideți să ne uităm spre statul român care, prin lenea, cinismul, meschinăria și reaua-voință a reprezentanților săi, e un inamic care produce pagube mai mari decît orice putere străină. Sîntem guvernați de bon-vivants relaxați care se enervează doar cînd vorbești despre avioane private. Iohannis, Ciolacu, Vlase – ăștia nu sînt presupuși agenți ruși. Sînt ceilalți – pro-europenii. Pro-europeni am zis? Nu. Sînt doar indivizi fără convingeri, niște accidente ale destinului politic românesc care repetă robotic clișee. Pro-nimic. Sau pro-sine, dacă vreți. Sub supravegherea lor a crescut tumoarea în pantaloni roșii, oamenii lor au umplut Internetul de ciucăboți, site-uri de știri inventate și conturi false de Facebook. Ei au refuzat să își exercite autoritatea conform legii. Ei au profitat. Acum ne salvează. Te apucă rîsul. 

Se pun zilele astea bazele unei noi coaliții. Știu că e absurd și știu și că punctul 8 al proclamației de la Timișoara nu a funcționat. Dar dacă nu vor alt Georgescu, mai puțin ridicol și mult mai periculos, atunci negociatorii ar trebui să plece de la ideea că nici un șef de instituție sau ministru din ultimii cinci ani nu va fi prezent în următoarea guvernare în funcții executive. De la premier pînă la prefecți. Ratarea plenară a actualei elite politice trebuie să aibă consecințe.