S-ar putea crede că, odată cu încheierea chinuitului ciclu electoral 2019-2025, am intrat într-o nouă fază. Un fel de restart care să ne dea răgazul să respirăm măcar o vreme. Da și nu prea. Două sondaje publicate zilele trecute ne arată că respirația e cam sacadată și răbdarea limitată.
Cîteva observații extrase din cifrele făcute publice de INSCOP și Avangarde.
● Nici măcar jumătate dintre români nu au încredere în președintele nou ales
Nicușor Dan pleacă la drum în primul său mandat de președinte sub privirile sceptice ale unei populații care l-a ales mai mult de frică decît cu speranță. Sigur că între alegătorii președintelui sînt și unii, nu puțini, care cred în steaua lui. Dar, în poza mare, nu sînt o majoritate. Șeful statului poate cîștiga de partea sa majoritatea populației, însă pentru asta are nevoie de foarte mult curaj și inspirație. În trecut a arătat că stăpînește arta de a se face inevitabil. Are nevoie din nou de trucul acela magic dacă nu vrea să se transforme în țintă și paratrăsnet pentru toate greșelile Guvernului. Asumarea unei poziții publice similare cu a premierului (discursul de învestitură e martor) vine cu riscuri majore, dar poate fi și un avantaj. Nicușor Dan poate fi Traian Băsescu din primul mandat sau din al doilea. Conduită, credibilitate, rezultate – cei doi Traian au fost doi președinți total diferiți.
● Simion scade, suveranismul rezistă
Am văzut interpretări potrivit cărora steaua lui George Simion e pe cale să apună. Steaua aceea a avut surplus de energie din cauza unor condiții specifice asupra cărora nu insist aici. George Simion este într-o oarecare derivă, dar, înainte de a-l trece în istorie, putem observa că, în cercetarea INSCOP, încrederea în el e mai mare decît în Sorin Grindeanu și Dominic Fritz la un loc.
● După o promovare stranie în intensitatea ei și ridicolă în ton, Ilie Bolojan este, evident, pe o poziție bună în topul încrederii: al doilea după președinte
Însă dacă ne uităm la scorurile din dreptul PNL vedem că, dincolo de marketingul personal al prea sobrului președinte al Senatului, platforma politică a domnului Bolojan e mai degrabă nesigură. Înverșunarea cu care domnia-sa e promovat ca soluție salvatoare vine probabil din exasperarea populației față de performanța plenară a sistemului politic românesc. Probabil această exasperare e explicația și pentru următoarea concluzie.
● Kelemen Hunor e unul dintre cei mai credibili lideri politici ai momentului
Liderul UDMR are de multă vreme obiceiul de a poza în omul de bun-simț dintr-o cameră cu oportuniști și cabotini. Funcționează. Probabil nu sîntem departe de momentul în care i se va propune să conducă, măcar temporar, un guvern. N-ar trebui poate uitat însă că liderul UDMR este unul dintre puținii politicieni care are motive să doarmă liniștit noaptea. Poziția sa nu e amenințată cu adevărat din nici o parte. El poate să cîștige mai mult decît are acum, dar nu să piardă.
Aș putea continua remarcînd capitalul mic de încredere al interimarilor de la PSD și USR, însă acolo nu e mare lucru de spus. O să observ însă altceva – cele două sondaje care, nu am îndoieli, vor fi confirmate și de cercetări viitoare indică o nemulțumire plenară a populației în aranjamentului politic actual. Și cred că ea depășește serios nivelul unor îngrijorări pentru situația economică a țării.
Politologul Sorin Cucerai observa recent importanța sporită a unui nou actor colectiv pe piața politică din România – clasa de mijloc non-liberală. Dl Cucerai nu folosește termenul, dar cred că oamenii ăștia erau numiți în alte timpuri reacționari. Caricaturizați în campanie ca needucați, neumblați și nefrecventabili, ei vor avea un rol tot mai important în anii ce vin. Ignorarea lor nu face decît să îi invite la a-și da demisia din societate și asta nu înseamnă că vor părăsi masa de discuții și se vor retrage în munți. Nu. Vor răsturna masa cînd vor ajunge la concluzia că nici un fel de discuție nu poate fi purtată în cadrul actual. Altfel spus, în pămîntul patriei zace sămînța unei revoluții.
Nu, nu sugerez integrarea unor fantasme suveraniste în guvernări viitoare, ci tratarea cauzelor profunde care ne-au adus aici. De asta programul și, la fel de important, componența viitorului guvern sînt esențiale. La fel cum esențială e și rezolvarea crizei de lideri din partide. Menținerea la vîrful lor a unor personaje a căror ascensiune e rezultată doar din dinamica internă, nu și din cea externă, e doar o amînare a dezastrului.
