Scriam la finalul textului de săptămîna trecută că e nevoie de un fel de punct 8 al proclamației de la Timișoara adus la zi. Un fel de reset politic care să mai ia din oxigenul diverșilor salvatori de ocazie și să permită întoarcerea la politica previzibilă și măcar parțial responsabilă. O retragere în plan secund a tuturor celor care în ultimii patru-cinci ani au deținut principalele funcții în stat. Nu numai că nu avem parte de așa ceva, dar ne-am trezit cu o prelungire a mandatului prezidențial în numele aceleiași nefericite „stabilități” a epocii Iohannis care ne-a adus în situația de azi.
Coaliția care se negociază zilele astea, fie ea cu USR sau fără – e irelevant detaliul ăsta –, nu numai că se face că nu înțelege furia și exasperarea populare, dar le și sfidează plecînd de la prezumția că eticheta de „pro-europeni” e un fel de cec în alb pentru conservarea puterii în același cerc restrîns al unei elite tîmp-meschine care avansează voios spre prăpastie. Cînd scriu despre furie nu mă gîndesc numai la cei pe care iritarea i-a împins în brațele unui guru ridicol care delirează pe TikTok, ci inclusiv la electoratele partidelor care astăzi negociază guvernarea. Dacă e vreun președinte de partid care își închipuie că oamenii aceia sînt fericiți că „ai lor” se vor întoarce la putere își fură singur căciula.
Nu știu pe cine ajută prelungirea mandatului Iohannis pentru că nu am auzit pe nimeni care să se declare mulțumit că în fruntea țării rămîne o carcasă prezidențială, autor și simbol al unui eșec monumental, căpitanul unei nave care s-a întors în timp în perioada post-mineriade. Felicitări domnului președinte, sîntem iar o țară bizară. Marty McFly după zece ani în România. Ne lăsați totuși să ne întoarcem spre viitor?
Nu înțeleg, de asemenea, ce încearcă PSD trăgînd de personalitatea obosită a premierului Ciolacu. Ce strateg de la PSD s-o fi gîndit că dacă îl face „simpatic” pe TikTok o să șteargă din memoria publică zborurile cu avioane private sau din memoria partidului faptul că este cel mai slab șef al PSD din toate timpurile dacă ne uităm la scorul ultimelor runde de alegeri?
Celelalte două partide „pro-europene” sînt așa de confuze în declarații că nimeni nu pricepe care le sînt obiectivele și strategia. În atari condiții nu e de mirare că anunțul lui Nicușor Dan privind intenția de a candida la prezidențiale a fost relativ bine primit. Însă asta nu e decît un semn al neîncrederii funciare în politica formală. Nicușor Dan e încă văzut drept „celălalt”, un fel de rezervă bună de folosit cînd politica de cadre a partidelor eșuează total. Dar e doar un pansament. În fapt, intenția de vot pentru Nicușor Dan e doar un semn de resemnare și de limitare a pagubelor. Cam pe aici sîntem – limităm pagube.
Se va reuni curînd noul Parlament. Un lucru „european” și de bun-simț ar fi ca prima ședință a legislativului să fie salutată de președintele Iohannis cu o demisie demnă pentru a permite numirea unui interimar credibil. Oricît de slabă e selecția de senatori, se va găsi între ei unul capabil să îndeplinească funcția de șef al statului după ce va fi fost ales lider al Camerei superioare. Unul care să reușească să își asume rațional un rol pe care Klaus Iohannis nu s-a dovedit capabil să îl exercite. Acest interimar ar putea numi un premier care nu este dl Ciolacu. Se va găsi la PSD sau în interiorul coaliției un om care să nu fi participat la dezmățul autosuficienței din ultimii ani. La fel cum se pot găsi și nume de miniștri care să nu fi contribuit la dezastrul economic care va duce, inevitabil, la creșteri de taxe anul viitor.
Binomul-calamitate Iohannis-Ciolacu ne-a pus în brațe o „situație” pe care trebuie să o reparăm. A se abține de la a încurca lucrurile și mai mult e ceva ce ține de decență. Iar dacă nu vor să înțeleagă, asta se întîmplă și pentru că nimeni din interiorul cercului „pro-european” nu are curajul să le-o spună. Ați auzit vreo voce de la PSDPNLUSR cerînd plecarea lui Klaus Iohannis? Dar a lui Marcel Ciolacu? Nici eu. Și nu, argumentul că e nevoie de lideri în situații de criză nu stă în picioare. Nu poți cere piromanului să fie pompier responsabil. A crede că doar cei doi și cercurile lor restrînse pot rezolva impasul e irațional sau, în funcție de perspectivă, arogant.
E timpul pentru un reset. Asta pînă nu apare din beznă următorul CG11, mai puțin ridicol, mai hotărît și cu lecțiile acestui sfîrșit de an și de epocă învățate.
Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ