Istoria îl reține pe un anume Ciriaco din Ancona (1391-1425) drept primul turist notabil. Omul a umblat mult prin Dalmația, pe coastele Mării Egee, în Egipt, la Istanbul, mînat doar de curiozitatea de a vizita locuri și atît. Nu întîmplător, poate, el este socotit și părintele arheologiei; curiozitatea îl făcea să nu se rezume numai la plimbare, așa că Ciriaco descoperea istoria locurilor cultivîndu-și pasiunea pentru ruine. Turismul, ca afacere, este o creație de început de secol XIX, momentul inaugural fiind legat de celebrul Thomas Cook care a organizat o deplasare cu trenul pentru 500 de persoane, de la Leicester la Londra. Cook a intuit imediat potențialul și a organizat prima afacere de „travel”, cum se zice azi pe malul Dîmboviței. Pînă astăzi, companiile de turism cu numele lui sînt printre cele mai puternice. Turismul, așadar, e legat strîns de modernitate, e strîns legat de dezvoltarea capitalismului și de evoluția istorică a libertăților. Turismul de azi nu mai are mare legătură cu turismul de acum 30 de ani sau cu cel de acum 60 de ani, nu mai vorbesc de turismul de acum 100 de ani. Interesant, însă, pentru observatorii mai atenți este că, de cîte ori turismul s-a schimbat, a apărut un nou gen de turist. Turismul își creează turiștii de care are nevoie.
În Europa și nu numai, de cîteva decenii, a luat amploare ecoturismul. Așa a apărut ecoturistul. Nu este doar o sincronizare cu dezvoltarea ecologiei, este o nouă vîrstă a omului civilizat. Turistul devine responsabil și atent față de ceea ce vizitează, caută experiența participării, a imersării în autenticul locului pe care-l vizitează. Turistul se individualizează, iese din grupul vesel care vizitează prin geamul autocarului și cunoaște locul sau oamenii din propria experiență. Ecoturistul are intenția ca vizita lui prin locurile pe unde merge să contribuie la sustenabilitatea acestora și să nu le afecteze în nici un fel. Ecoturistul este străinul care vrea să fie parte a locului pe care-l vizitează așa cum e parte a comunității lui, de acasă. Spre deosebire de el, turistul vrea să fie în locul pe care-l vizitează așa cum e la el acasă.
Dosarul care urmează pledează pentru susținerea ecoturismului în România cu bune argumente: avem locurile de vizitat, natura de descoperit și oamenii de cunoscut, avem autenticitatea care se caută și avem, indiscutabil, interesul să dezvoltăm această direcție. Desigur, foarte puternice sînt argumentele financiare și economice – ecoturismul produce nu doar bani, ci, mai ales, sustenabilitate și asigură viitor. Nu în ultimul rînd, asigură perpetuarea unei identități; gazda nu trebuie să-și adapteze obiceiurile ca să facă pe plac turistului, ci trebuie să rămînă ea însăși. Însă cel mai seducător motiv, din punctul meu de vedere, este chiar acesta: ecoturismul crește și educă un alt tip de turist decît cel care face turism ca să se dea cu ATV-ul, să asculte muzică în boxe la maximum și să bea pînă-l apucă răcnetul. Iată marele folos al ecoturismului pentru România!
