Nu acum, ci în 1940. De relatare s-a ocupat o mai puțin cunoscută povestitoare, Pia Brătianu (căsătorită Alimăneștianu), fiica cea mică a soților Ion C. și Caliopia Brătianu. Nu doar culoarea epocii este interesantă în povestire, ci și asemănarea – păstrînd, firește, anumite proporții – cu o zi la tribunal în zilele noastre. Litigii, reacții și conflicte asemănătoare, aceleași concluzii ori dileme – poate și pentru că istoria, cel puțin uneori, nu-i chiar așa schimbătoare în esența ei?
Intrăm în sală. Ședință obișnuită. Președintele de complet, judecătorul Iulian Tomescu, la masă alături de judecătorul Ion Dima, doi tineri relativ recent intrați în magistratură. Cu nelipsitele robe, barbetele tradiționale și cîte o tocă pe cap. Procurorul și grefierul așezați în fața judecătorilor, la măsuțele din dreapta și din stînga. Plus, desigur, avocații, martorii, împricinații. Spețe felurite, dar terne, înșirate de-a lungul unor ceasuri lungi în fața onoratei instanțe fără a le da prea multe ocazii judecătorilor să dezbată vreo situație ori vreun text de lege.
Poate mai ofertant să fi fost un proces între două sătence din localitatea Fierbinți, o cîrciumăreasă în rolul pîrîtei și o învățătoare care se luaseră la ceartă. Din declarațiile martorilor, nici una dintre femei nu era ușă de biserică. Soluția nu a inclus nici o pedeapsă, pîrîta a fost achitată, însă judecătorul Tomescu a ținut să le mustre pe ambele femei înainte ca acestea să părăsească sala.
Ultimul proces al zilei a fost unul care a zgîndărit dilemele, mai degrabă morale decît legale, ale judecătorului Iulian Tomescu. O pereche tînără, Pavel și Maria, se deciseseră să se despartă, dar nu se înțelegeau asupra copilului. Maria plecase de acasă. Cel mai probabil, nu fără motive, dar nici cu martori la proces care să o poată ajuta în susținerea cauzei. Cuvîntul procurorului a fost simplu și la obiect: după lege, deoarece soția își părăsise domiciliul, copilul se cuvenea soțului. A urmat o reacție emoțională necenzurată a mamei care a rugat instanța să nu îi ia copilul. Judecătorii s-au sfătuit cîteva momente, sentința urma a se da a doua zi. Judecătorul Tomescu a plecat cu sufletul îndoit de la Tribunal, știa ce hotărîre avea să dea în ziua următoare, o hotărîre conformă legii, dar împotriva credinței sale.
Istoria, firește, a continuat (și să se repete).
Rubrică susţinută de Garanti BBVA.
