Într-o seară londoneză de septembrie, să spunem 29 septembrie 2025, un Rege vizitează expoziția dedicată unei Regine; nu orice rege, nu orice regină.
Vizita Regelui Charles al III-lea al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la expoziția „Maria a României. Regina artistă”, deschisă în premieră la The King’s Foundation Garrison Chapel Gallery (un spațiu pus la dispoziție chiar de Fundația Majestății Sale), organizată de Institutul Cultural Român de la Londra pentru a marca 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, se așază în istorie ca un discret, dar strălucitor succes de diplomație culturală.
„Aveam aplecare numai pentru o singură artă: pentru pictură”, mărturisește Regina Maria a României. „Atît Ducky [sora reginei Maria], cît și eu, ca multe alte femei din familia regală engleză, aveam talent pentru pictură și desen”, continuă aceasta. Dacă ar fi știut că la un moment dat acuarelele florale pictate de ea, păstrate în manuscrisele Academiei Române, vor fi expuse alături de două lucrări realizate chiar de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea și de lucrările botanice cu flori rare din colecția Transylvania Florilegium comisionată de suveranul britanic, probabil ar fi fost fermecată.
La fel de fermecată cum a fost de profesoara ei de desen, Ruth Mercier, renumită în epocă pentru pictarea florilor, care avea o tehnică în acuarelă fără pereche și care adesea îi spunea elevei sale: „Je peins à grande eau”, deci „pictez cu multă apă”, ori, într-o traducere mai poetică, „pictez cu apă curgătoare”. Viitoarea regină a României a deprins astfel meșteșugul diluării culorilor într-un belșug de apă și și-a dezvoltat un stil propriu de a picta, înclinat spre partea decorativă, în care forma și culoarea erau elementele centrale.
Una dintre cărțile pictate de Regina Maria a fost un dar de nuntă pentru prietena sa Pauline Astor. Regina a ales să ilustreze numai flori albe în această lucrare, pe care a legat-o într-o cusătură în fir de argint, copiată după un vechi desen bisericesc. O a doua carte pictată de Regina Maria, „opera cea mai de seamă”, cum o numește ea însăși, a fost realizată pentru Regele Ferdinand. Cu același dichis ca și cea pentru doamna Astor, dar mult mai groasă, cu altă formă a paginilor și cu flori pictate în diverse culori. Și cu două medalii de aur obținute la München înainte de război și la Barcelona în 1929.
Fără medalii, Londra 2025 s-ar putea plasa, cred, pe agenda specială a Reginei Maria a României. Cu ce flori ar fi decorat-o oare?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
