Auzim în jurul nostru că în România nu se citește sau că nu se mai citește. O afirmație atît de des întîlnită că poate fi chiar suspectată că a devenit un clișeu. În ce măsură e însă adevărată? Iar dacă așa e, care sînt cauzele pentru care se citește mai puțin? Și ce anume nu se mai citește? Cumva literatură? Dar cine nu mai citește și cine mai citește? Iar cei care mai citesc, ce mai citesc, în mod special? Mai departe, ne putem întreba și de ce mai citesc cei care citesc. Ce ne mai aduce cititul? Cum ne mai ajută obiceiul lecturii în lumea de azi? Această activitate a devenit un soi de curiozitate sau încă nu? Mai e valabilă vorba: ai carte, ai parte? Cărțile îl pot face pe cititor mai fericit, mai bogat, mai deștept, mai frumos? Pot ele să-l și smintească? Există șanse ca lectura cărților să ajungă vreodată să fie cool, să devină o preocupare la modă? Dar a fost vreodată la modă să citești? Ce s-ar putea face pentru ca numărul celor care citesc să crească? De fapt, unde, cînd și cum se pierd potențialii cititori? Cum pot fi ei recuperați? Cît de mult a fost înlocuit cititul pe hîrtie cu cel de pe dispozitive electronice? Cît de mult s-au răspîndit audiobook-urile? Ce diferențe sînt între a citi o carte și a o asculta? Ce se poate cîștiga prin citirea unui roman față de vizionarea unui film? Cîți cititori de cărți au fost „furați” de ecrane?
Ne-am pus acum, la început de toamnă și de an școlar, toate aceste întrebări, încercînd să ne facem o idee despre cum stau lucrurile. Din multele răspunsuri și analize devoalăm în avans o informație. Aceea că ar exista măcar o constantă în domeniu – anume, literatura pentru copii. E un gen care s-a vîndut mereu bine și fără mari fluctuații. Asta ne poate spune că atracția copiilor pentru citit nu s-a schimbat, că e mereu la locul ei. Ei se bucură de povești dintotdeauna, în mod natural, cum s-ar zice. Dar aceasta înseamnă că și numărul părinților care cumpără cărți pentru copii se menține constant. Adică nici grija pentru ca un copil să citească sau să asculte povești citite de cei mari nu s-a micșorat. Se pare că problemele apar ulterior, în procesul de maturizare.
