Festivalul literar Passa Porta este o „casă internațională a literaturii”, un loc de întîlnire și schimb de experiență pentru scriitori, traducători și cititori deopotrivă, în orice limbă s-ar exprima ei. La Bruxelles au avut loc, în această primăvară, lecturi performative, tururi literare prin oraș, concerte, discuții despre AI ca oportunitate, nu ca amenințare pentru creativitate, ba chiar și un tarot literar, pentru că tema festivalului de anul acesta a fost Ghosts / Fantome.
Evenimentul Family Secrets / Secrete de familie mi-a prilejuit întîlnirea cu scriitorul irlandez Paul Murray, autor de romane, proză scurtă, eseuri și scenarii bine primite de critică și public. Cel mai recent roman al său, The Bee Sting, tradus și la noi (Înțepătura de albină, Editura Bookzone, 2024), descrie cu mult umor, negru uneori, drama unei familii disfuncționale, ai cărei membri sînt atît de diferiți, încît criza economică din Irlanda e doar un fundal al lipsei de comunicare dintre ei. Nimic mai potrivit pentru tema Ghosts de la Passa Porta decît secretele și fantomele din trecutul acestei familii, care, cu fiecare pagină din cele peste 500, se cufundă tot mai mult în neînțelegeri și necazuri.
Paul Murray a răspuns cu răbdare nenumăratelor întrebări despre lucrul la o carte de o asemenea amploare, despre scris și cum îți schimbă el viața, dar și despre alți autori pe care-i citește cu plăcere. Încă mai scrie primul draft de mînă, fără posibilitatea de jonglare cu paragrafele pe care ți-o dă tehnologia, chiar dacă are un scris urît și deloc citeț, abia apoi trece totul pe calculator și începe editarea. Spune că i se pare mai rapid așa și că nu-și dă seama dacă o idee e bună sau nu pînă nu o înșiră pe hîrtie. Vede scrisul ca pe un proces intim, în timpul căruia ieși din mintea conștientă. Iar pentru inspirație, crede că e important să ai momente în care să nu faci chiar nimic. O admiră pe Elena Ferrante, cu a sa tetralogie napolitană, pentru felul în care și-a construit intriga și a urmărit personajele de-a lungul cîtorva zeci de ani, inclusiv în momentele lor stranii – admite că i-a fost model în zugrăvirea rivalității dintre Cass și Elaine, fetele de liceu prinse într-o prietenie toxică în The Bee Sting.
I-a luat un an să scrie primul draft la roman și nu mai puțin de patru ani să-l editeze. Compară primul an, partea de creație, cu îndrăgostirea, cînd ești romantic și nebun; ce urmează, anii de după, sînt mariajul – realizezi că nu e totul perfect, mai e nevoie de rescrieri, de timp, de un pic de inginerie în acest proces de a face lucrurile să se potrivească. Deși are în continuare un birou închiriat, odată cu pandemia a constatat că preferă să scrie de acasă și să-l aibă pe fiul lui alături de el, decît să se întoarcă, obosit și iritat, la 6 seara.
Murray recunoaște că e nevoie de o rutină pentru scris. Legat de cursurile de scriere creativă însă, crede că nu te pot învăța să scrii, îți pot arăta cel mult cum să editezi – e ca și cînd cineva ar merge la cursuri ca să învețe să aibă umor. Trebuie să ai ceva înnăscut, natural, pentru scris, altfel nu merge. Îl admiră pe Alain de Botton și rezonează cu el în dorința ca lumea fizică să poată însemna mai mult pentru el. A crescut citind și a văzut mereu în asta o formă de evadare, „un mod de a-i supraviețui vieții”, de a te simți acasă în această lume. Iar scrisul lui a venit din tot acest citit.
Legat de The Bee Sting, își amintește că, inițial, voia să scrie un soi de comedie romantică despre un cuplu, care să se petreacă în Dublin (se întîmpla înainte să debuteze, cu teme asemănătoare, Sally Rooney). Ulterior, și-a dat seama că nu simte povestea ca fiind „a lui”, nu se conectează la viața lui reală, și că scrisul devenise un fel de mers la serviciu. A păstrat personajul feminin, pe Cass, o fată dintr-un oraș mic, și a încercat să construiască în jurul lui. Crede că tot ce merită să fie scris începe organic, nu cu un plan de acțiune sau cu un arbore genealogic construit artificial. E o voce acolo, a personajului, care vine, pur și simplu, printr-un proces misterios. Nu plănuiește prea mult, dacă e entuziasmat de ceva, lasă cartea să meargă singură în ce parte vrea. Face notițe în timp ce scrie primul draft și, de multe ori, realizează că semințele secretelor care se dezvăluie mai tîrziu existau deja în narațiune. În plus, spune că, în timp ce scrie, descoperă tot felul de coincidențe care au legătură cu subiectul și care îl motivează (cum au fost poeziile Sylviei Plath despre albine, de exemplu). Fiecare carte pe care o scrie e ca o hartă a unui loc în care n-a fost niciodată, iar cel mai greu lucru, cînd scrii, este păstrarea credinței că vei ajunge la bun sfîrșit. Pînă la The Bee Sting, al patrulea roman pe care-l semnează, tatăl lui i-a trimis încontinuu anunțuri cu slujbe „adevărate”. The Bee Sting a fost inclus pe lista scurtă de la Booker Prize în 2023, an în care a cîștigat și premiul pentru cel mai bun roman irlandez.
Murray este ecologist și încearcă să vorbească, inclusiv în cărțile sale, despre pericolul schimbărilor climatice, despre felul în care trebuie să învățăm să renunțăm la niște lucruri ca să ne protejăm planeta, poate chiar la lucruri importante pentru noi, care ne definesc. Admite că oamenii reacționează îndeosebi la părțile amuzante ale romanelor sale, nu la cele care preconizează dezastre. Sau care pun o oglindă în fața felului în care distrug natura.
Am dus cu mine cartea în limba română și, cînd i-am dat-o s-o semneze, Paul Murray a fost foarte surprins că a apărut deja și la noi. În spatele meu, la coadă la autografe, era o domnișoară pe care am rugat-o să-mi facă o fotografie. Anne este numele ei, e belgiancă din Leuven, dar mi-a zis că a cumpărat The Bee Sting în timpul unei vizite în România (fusese în București și în Sighișoara), de la o librărie al cărei nume îl scrisese pe carte: Cărturești. Din descrierea ei, mi-am dat seama că este vorba de Cărturești Carusel. Apoi Anne i-a spus toată povestea, inclusiv despre coincidența întîlnirii noastre, și lui Murray.
Am participat la Passa Porta prin intermediul programului CELA – Connecting Emerging Literary Artists / Conectarea Artiștilor Literari Emergenți, alături de partenerii români implicați: Muzeul Național al Literaturii Române Iași / FILIT Iași, Asociația Română a Traducătorilor Literari (ARTLIT) și Asociația Editorilor din România (AER).
Credit foto: A. Docea
