Cultura Face Bine este o inițiativă pornită în această primăvară, care creează un context de dialog între oameni de cultură și oameni de afaceri, asociații și comunități, cu scopul de a schimba și rafina modul în care se vorbește despre cultură – aducînd-o mai aproape de oameni, făcînd-o vizibilă, accesibilă –, dar și în ideea de a mobiliza resurse pentru a sprijini artiștii și organizațiile culturale din toată țara.
Absența unui discurs public despre cultură a fost declanșatorul proiectului, după cum aflu de la Ștefan Teișanu, manager cultural și antreprenor, co-fondator al asociațiilor Centrul Cultural Clujean, Fapte și Nord, și totodată organizator și moderator al primelor două întîlniri Cultura Face Bine din București. „Noi nu vorbim despre cultură în public, de obicei, cu excepția Zilei Naționale, cînd recităm din Eminescu. Politicienii nu vorbesc despre cultură, mediul de afaceri nu prea vorbește despre cultură și cred eu că nici studenții în baruri nu se alarmează vreodată despre starea culturii. Se alarmează despre starea mediului, despre starea de sănătate, comentează teme pe care le înțeleg într-un mod mai pragmatic. Dar cultura, fiind o experiență profund personală și mult mai ușor de înțeles decît de explicat, nu reușește să ajungă în vîrful conversației niciodată”, e de părere Ștefan Teișanu, care mai crede că a vorbi altfel despre cultură în societate va aduce un plus coeziunii sociale, nivelului general de educație, de empatie, de identitate colectivă.
La prima întîlnire organizată, unul dintre antreprenorii invitați a fost de părere că am avea nevoie de o repoziționare a produsului cultural, așa încît el să devină mai atrăgător pentru potențialii sponsori. Ștefan Teișanu e de acord cu faptul că întotdeauna poți să „împachetezi” mai bine ceea ce faci, dar nu se pot aplica aceleași rețete pentru toate formele culturii. „Există producția culturală profundă, independentă, socială, care are o valoare imensă, intrinsecă, imposibil de capitalizat în număr de vizualizări, sau în carduri deschise, sau în cumpărări efectuate. Însă, de multe ori, în ceea ce privește artele sau patrimoniul, este foarte greu să împachetezi produsul așa încît să fie vandabil, fără a-l denatura. Și atunci, cred că nu adaptarea asta și împachetarea sînt lucrurile cele mai importante, ci tocmai rafinarea discursului, rafinarea acestui dialog, înțelegerea faptului că există multe forme de manifestare ale culturii cu roluri diferite în societate, cu tipuri de impact diferite, care însă împreună sînt foarte valoroase”, consideră Ștefan Teișanu. Iar impactul economic este mereu mai ușor de cuantificat decît unul social ori cultural.
Cultura Face Bine încearcă să creeze un sistem integrat de promovare a educației culturale. „În țările cu o puternică educație culturală, acolo unde copiii merg la muzee și la spectacole, cu școala, săptămînal, ei cresc ca niște oameni învățați cu cultura, care sînt obișnuiți să se uite la cultură nu ca la o treabă exotică, ca la un mare eveniment, ci ca la un gest firesc în viețile lor. În România, cultura nu este un gest firesc, este un eveniment, care se întîmplă arareori, despre care povestești, și care e pus în pericol dacă plouă, de exemplu. În primul rînd, educația culturală creează obiceiuri și, apoi, participarea culturală regulată, obiceiul ăsta de a consuma cultură, de a interacționa cu cultura, produce, de fapt, marea valoare la nivel de construcție a gîndirii critice, a empatiei în societate, a coeziunii, a rezistenței sau chiar a interesului curios legat de părerea altuia”, spune Ștefan Teișanu.
Legat de modelele culturale din alte țări, menționează două mari registre de abordare. „În cel de stînga, statul își asumă un rol esențial în cultură, ca bun și serviciu public, iar cel de dreapta favorizează mai degrabă investiția privată, fie că vorbim despre investiții în industriile creative, fie în turismul cultural, de exemplu, din care se cîștigă. În România, nu stăm bine nici cu modelul A, nici cu modelul B. Finanțarea publică a culturii este nu doar insuficientă, ci de-a dreptul ridicolă, iar obiceiul finanțării private în cultură este și el foarte firav. Foarte puține companii sau oameni reușesc să înțeleagă finanțarea culturii în alte feluri decît ca simplă sponsorizare, sau donație, sau susținere de genul «Am ajutat niște artiști»”, afirmă el, adăugînd că puține organizații private se uită la cultură ca la o investiție responsabilă social, față de viitor, și că sîntem foarte departe de orice formă integrată de colectare a investiției în cultură. Consideră statul primul vinovat, dar și primul în măsură să schimbe, în viitor, modul în care cultura este înțeleasă și recunoscută. „La noi, în campaniile electorale, nu s-a vorbit niciodată, de cînd sînt eu adult, despre cultură, cu excepția unor mențiuni sforăitoare și mai degrabă dăunătoare, care arătau o înțelegere foarte proastă și foarte instrumentalizată a culturii. În primul rînd, statul trebuie să ofere recunoaștere și, în al doilea rînd, el poate să creeze niște cadre prin legislație, prin mecanisme de încurajare. Din păcate, la noi, cultura este mai degrabă sub un asalt, în ultimii ani, cu privire la mecanismele publice, la mecanismele pe care statul le creează pentru companii, ca să susțină cultura. De exemplu, celebra posibilitate a companiilor de a redirecționa, în mod gratuit și fără consecințe pentru ele, o parte din cota de impozit pe profit către organizații culturale și organizații non-profit este amenințată în fiecare an, deja unele tipuri de companii au pierdut acest drept.” Pe lîngă recunoaștere, ar trebui deci create mecanisme fiscale care să încurajeze comportamentul privat de a investi în cultură, de a dona. Ar trebui finanțate instituțiile culturale, oferite fonduri nerambursabile pentru artiști, nemaivorbind de faptul că nu avem, în prezent, un statut al artistului, care să fie funcțional pînă la capăt și să ofere beneficii fiscale.
Cultura Face Bine a venit cu o propunere spre reprezentanții firmelor care participă la evenimentele pe care le organizează de a oferi o cotizație de sprijin pentru dezvoltarea acestei comunități, dar și pentru crearea unui fond național, din care să fie acordate burse și granturi pentru artiști și organizații culturale care lucrează în comunități, la firul ierbii, și pentru acțiuni cu impact social pe termen lung. Cîteva companii s-au alăturat deja, iar din toamnă ar putea fi anunțate și primele burse oferite.
Credit foto: KOMITI
