„V-ați gîndit vreodată să lăsați mîinile în jos de la scris?” E prima mea dimineață în Chișinău și sînt la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”, împreună cu poeta moldoveancă Tatiana Grosu. În fața noastră, trei clase a IX-a de liceu, strînse de profesoara de limba română Svetlana Popa, care ne-a primit și prezentat colegelor cadre didactice. Mă aflu pentru prima dată în Republica Moldova, invitată la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Chișinău, alături de scriitori, jurnaliști, editori și artiști, în cea mai frumoasă lume posibilă: aceea a rîndurilor de carte.
În dialogul cu elevii, nimic nu a fost regizat. Mîinile s-au ridicat și întrebările au venit multe, mereu legate de vorbele noastre. Au vrut să știe cînd am simțit că voi fi scriitoare, ce e important să faci ca să devii scriitor, cînd am fost recunoscută prima dată, ce se întîmplă cînd altcineva scrie despre un subiect pe care voiam să-l abordez, ce carte m-a influențat cel mai mult, dacă mă gîndesc să scriu vreodată un roman, dacă am știut întotdeauna ce voi face, în viață, și ce sfat aș da unui tînăr de vîrsta lor, ce teme îmi place să abordez la rubrica mea și unde mă pot citi. Sub o formă sau alta, sfatul meu pentru ei este mereu același: că nici o alegere nu e definitivă și nici un drum fără întoarcere. Dacă eu am trecut de la matematică la scris, li se poate și lor întîmpla ca ceva ce au crezut că li se potrivește să ajungă să-i incomodeze, în timp. Un băiat mi-a declarat că vrea să devină jurnalist sportiv și m-am bucurat să-l amintesc pe Radu Cosașu și să pomenesc priceperea și pasiunea pentru sport a unora dintre cei mai buni ziariști pe care i-am avut, importanța detaliilor și felul în care despre un meci de fotbal se poate construi o poveste. Cel mai important lucru pe care-l pot face, orice ar dori să devină, este să citească – cărți potrivite vîrstei lor, pe care să le înțeleagă, să le discute cu dascălii lor. „Poate doamna Anda Docea nu este familiarizată cu exprimarea aceasta”, a intervenit profesoara Svetlana Popa. „Să lași mîinile în jos înseamnă să renunți”. Dar eu înțelesesem foarte bine aceste cuvinte, deși le auzeam pentru prima dată.
În aceeași seară a avut loc, la Castel Mimi, cel mai vechi castel vinicol din Moldova și una dintre cele mai frumoase vinării din lume, o discuție importantă, necesară, care nu putea avea o gazdă mai potrivită decît Chișinăul ori un moderator mai priceput decît Radu Vancu. „Chișinău – locul perfect de întîlnire dintre Est și Vest” i-a adus împreună pe Arevik Ashkharoyan (Armenia), Lorina Bălteanu (Republica Moldova), Andrei Kurkov (Ucraina), Gaga Lomidze (Georgia) și Piotr Pogorzelski (Polonia), invitați care au trăit, s-au format, au scris la granița dintre lumi, negociindu-și mereu acest dorit tărîm al libertății.
Scriitorul Andrei Kurkov a vorbit despre poziționarea geografică a Ucrainei între Rusia și Polonia, Kievul ținînd echilibrul, și despre cum au ajuns ucrainenii să-și cunoască mai bine inamicii decît prietenii. Războiul le-a dat ocazia să afle că au mai mulți prieteni decît au crezut, inclusiv Polonia, i-a ajutat să înțeleagă lumea mai bine și să fie înțeleși de lume, ca popor. Piotr Pogorzelski, jurnalist de radio și fost corespondent la Kiev, a considerat că și Polonia reprezintă un punct de întîlnire, chiar dacă dorința polonezilor este de a trece drept „de Vest”. Pogorzelski este autorul mai multor cărți despre Ucraina, cea mai cunoscută fiind Borș ucrainean, apărută acum zece ani, care prezintă în amănunt viața socială și politică din această țară, mentalitatea poporului ucrainean, încercînd, după cum a mărturisit, să-i determine pe polonezi să afle cît mai multe despre o țară pe care o crede fascinantă.
Arevik Ashkharoyan, agent literar al scriitorilor armeni, a vorbit despre cum Revoluția de Catifea din 2018 a împins țara spre Europa, spre mai multă atenție pe plan extern, dat fiind că organizațiile internaționale nu știau să includă Armenia într-o zonă exactă (unele o plasează în Europa, altele în Asia). Dar și despre cum, pe piața literară, Armenia este catalogată din start drept fostă țară sovietică. Gaga Lomidze, critic literar, editor și traducător georgian, a fost de părere că Georgia se consideră între Est și Vest, chiar dacă, în trecut, au fost ușor de găsit urmele unei sensibilități vestice la georgieni. Georgia este încă într-o revoluție culturală și, chiar dacă acum a renunțat la parcursul european, Lomidze consideră că această cale europeană îmbrățișată de Moldova este cea corectă. Lorina Bălteanu, poetă și prozatoare din Republica Moldova, a subliniat că același mediu și același dușman, pentru țări diferite, duc la aceleași traume și la puncte comune în literatură.
E nevoie de timp, după căderea unui regim opresiv, să se formeze o nouă generație de scriitori. E nevoie de timp, într-o societate tradițională, să fie găsit limbajul pentru a vorbi despre noua realitate, chiar dacă libertatea există. 5.000 de scriitori ucraineni au fost uitați peste noapte, după căderea URSS, afirmă Kurkov. A durat 7-8 ani pînă cînd noii scriitori post-sovietici, proclamați „de Vest”, au umplut acest spațiu. La fel ca în fostele țări comuniste, ei au început prin a scrie despre temele care fuseseră interzise, „sex, drugs and rock ’n’ roll”, atrăgînd cititorii tineri, astfel încît generațiile vechi de scriitori vindeau mai bine în Polonia decît în Ucraina. Astăzi, scriitorii ucraineni împing țara către Vest mai eficient decît politicienii, spune Kurkov, dezvăluind că, în prezent, este în căutarea poveștilor de război care să fie nu tragice, ci stranii, poate și purtătoare de umor negru – cum a fost aceea a camionului cu ajutoare umanitare ajuns acum doi ani la Odessa, în care operatorii vamali le-au trimis soldaților costume de firmă. Dincolo de toate, mai crede Andrei Kurkov (și nu l-a contrazis nimeni), umorul e medicamentul care te ajută să rămîi sănătos la minte și la inimă și-ți îmbunătățește dispoziția – mai bine decît o face vodca, poate mai puțin decît vinul roșu.
Sub genericul CHILL Edition, ediția a treia a FILIT Chișinău a adus împreună invitați din 11 țări, în lumina de toamnă moldovenească și într-o lume în care înțelegi foarte bine și expresiile pe care le auzi pentru prima dată. Iar rezultatul alegerilor parlamentare de duminică a dovedit că Republica Moldova nu lasă mîinile în jos cînd e vorba de integrarea europeană.
Participarea mea la FILIT Chișinău s-a realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Credit foto: A. Docea
