„Poemele sînt făcute incandescente și de sindromul aniversar 50, care bîntuie cartea de la un cap la celălalt”, spune scriitorul Radu Vancu despre Lipsa de greutate a lumii, cea mai recentă carte de versuri a lui Dan Coman, o carte „grea și strălucitoare”. Deși această rubrică nu face propriu-zis cronică de carte (nici de film sau de teatru), ea se oprește în locuri în care vîrsta de mijloc este punct de pornire, motor sau destinație. Pe Dan Coman îl regăsim între cei cărora le datorăm Festivalul Internațional de Poezie și Muzică Poezia e la Bistrița, ajuns anul aceasta la ediția a XVII-a, dar și Tabăra de Literatură Sîngeorz-Băi, un demers cu totul aparte în peisajul literar de la noi. Vreme de o săptămînă, Sîngeorzul găzduiește un grup de scriitori care nu l-au mai vizitat, își arată poveștile, peisajele, oamenii și încercările, iar tabăra lasă, în fiecare an, o carte în urmă – Cartea Sîngeorzului, un volum colectiv, cu orașul desenat în cuvinte de cei pentru care a devenit, vreme de cîteva zile, „acasă”.
Am călătorit, de-a lungul timpului, alături de poezia lui Dan Coman, prin diverse vîrste și etape, mereu „ascultînd motorașul din cap cum se ia la întrecere / cu motorașul din piept”, trăind în orașe deluroase, nu foarte mari, din nord – la capătul cărora am simțit însă de multe ori că există un ponton, de unde începea, pentru mine, o mare imaginară –, i-am împărtășit, de dincolo de pagină, cafeaua tare din bucătărie, dorința de a dispărea, dar de a rămîne în memorie, am mimat siguranța și fermitatea, am recapitulat propozițiile care mi-au schimbat viața, dar, cel mai mult, am trecut prin toate cu „[...] ideea fixă / că la un moment dat va ieși ceva cu adevărat extraordinar”.
Am așteptat mulți ani continuarea, cartea de la jumătatea vieții, un fel de „Și după aceea?”, care să mă ajute să înțeleg ce urmează, pe drum. În Lipsa de greutate a lumii, „n-ar trebui, dar uite că-ți spun: totul e o mare păcăleală. / (șmecheria inimii de a umple cu entuziasm golul dintre pereți)”, scrie Dan Coman. Lucrurile nu se aranjează nici de data asta, extraordinarul tot nu vine, deși știm că trebuie să existe undeva o altă viață. La vîrsta de mijloc, lumea se așteaptă să te reconectezi cu tine, să înveți să fii vulnerabil, să mergi în retreat-uri și tabere ca să-ți repeți că „viața-i frumoasă” și chiar s-o crezi, altfel e o problemă cu tine, e de părere poetul. Trăiești într-o reprezentare a realității care pare autentică, doar pe asta o cunoști, iar „mintea funcționează exact ca un sistem VAR: / la fiecare reluare a faptelor, / faptele se îndepărtează de ce-au fost: / privite în slow motion amintirile modifică realitatea, / îi răpesc din frumusețe și stil, / aruncă în aer toată intensitatea prezentului”. Liniștea face întotdeauna tandem cu boala, cresc împreună, „iar locurile unde-i gata să înflorească speranța / sînt imediat năpădite de interpretări”.
Timpul nu le rezolvă pe toate, așa cum sîntem învățați să credem, mai degrabă le îngroapă, le face să dispară: „[...] atracția, / casa în care ne-am mutat împreună și-n care continuăm să trăim, / strălucirea tot mai îndepărtată a visului, / sufletul și greutatea sporită pe care sufletul / știe acum s-o poarte în spate / fără să mai atragă atenția asupra sa, gloria gloria”. Există totuși un mare noroc al scurgerii timpului: „devii un om cu experiență, / iar experiența te ajută să fentezi”, mai scrie Dan Coman și face speranța să-și arate din nou zorii, chiar dacă știi că e o păcăleală, că realitatea ta e o interpretare, că fiecare poveste despre trecut te îndepărtează și mai mult de ce a fost, de fapt.
Am aflat cum e să fii un om fericit: „mă întorc în pat fără să mă întorc în pat / și fără să mai ies din somn ies la marginea visului” și, după cartea asta, sînt și eu gata să-mi încep ziua. Lipsa de greutate a lumii e abia la capăt, ca un ponton imaginar, la marginea unui oraș din nord, de unde îți place să-ți imaginezi că ar începe marea.
Lipsa de greutate a lumii, un volum de poeme care îngrijesc lumina de toamnă, a apărut la Editura Charmides din Bistrița. Imaginea copertei îi aparține Mariei Orban.
