Euro 2024, aflat în plină desfășurare, bate toate recordurile la autogoluri. În faza grupelor au fost deja șapte. Ultimul a fost chiar un șut destul de violent, din alunecare, al atacantului olandez Donyell Malen, care a intervenit în propriul careu, încercînd să scoată mingea în corner, dar a nimerit plasa, surprinzîndu-și propriul portar. Am auzit că unii specialiști consideră că de vină pentru acest fenomen ar fi nimeni altul decît Pep Guardiola, fost antrenor la Barcelona și Bayern München, actualmente la Manchester City. De ce tocmai el? Pentru că e cel care a lansat stilul de joc numit tiki-taka (ce a devenit o modă printre antrenori), adică plimbatul mingii la nesfîrșit cu pase scurte, posesia prelungită, amînarea șuturilor decisive și încercarea de a pătrunde cu pase succesive pînă foarte aproape de poarta adversă, lucru care duce uneori la aglomerări de jucători în apropierea porții și, statistic, poate duce la mai multe autogoluri, prin devieri involuntare ale apărătorilor. Chiar dacă pare cam trasă de păr, e o explicație. O alta, complementară, ar fi că printre europeni sau, mai bine spus, printre occidentali, autogolul a devenit, în general, o modă în sine. Cu alte cuvinte, Occidentul a învățat în ultima vreme să-și facă rău singur, să-și autodistrugă propriile valori. La începutul acestui an, în perioada în care ajutorul american către Ucraina era blocat în Congres, chiar directorul CIA califica o posibilă încetare a sprijinului către această țară drept un „autogol de proporții istorice”. Așadar, se poate spune că autogolurile plutesc undeva în spiritul acestor vremuri.
Revenind la Euro 2024, o altă caracteristică a turneului sînt golurile anulate, nouă în faza grupelor, adică şi mai multe decît autogolurile, cu un recordman imbatabil în persoana prietenului nostru belgian Lukaku. Sigur, asta se datorează sistemului VAR. Tehnologia detectează ofsaidurile mai bine și mai exact decît arbitrii. Cine știe cîte goluri din istoria fotbalului n-ar fi fost anulate dacă ar fi existat mereu VAR. Acum spunem că ce se întîmplă e mai corect (politic?). Progresul vine însă întotdeauna la pachet și cu efecte adverse. În chestiunea în cauză, necazul e că arbitrii par să devină tot mai puțin capabili să decidă singuri chiar și în situațiile evidente. Minute prețioase se pierd analizînd faze care înainte se rezolvau instantaneu. Apare și la arbitrii o teamă similară cu cea de malpraxis a doctorilor, care se feresc să mai pună diagnostice fără ajutorul și „acoperirea” tehnologiei de toate felurile. Dincolo de asta, am văzut momente în care, după un gol, arbitrul se întoarce către ecran, să analizeze faze petrecute cu mult înainte. Și poate invalida un gol pentru o infracțiune care, altfel, ar fi trecut neobservată. Fenomenul e tot în spiritul vremii.
Dacă înainte jucătorii protestau și, de obicei, arbitrul rămînea la decizia lui, astăzi protestatarii îi cer să consulte VAR-ul și lui îi e mai greu să nu verifice. În cele din urmă, tot el decide, dar cu mai multe ezitări și întreruperi. Eventualele discuții și cîrcoteli ulterioare nu sînt eliminate de analizele VAR efectuate chiar în timpul meciului, despre care criticii sistemului remarcă, nu fără temei, că afectează naturalețea jocului.
Oricum, însă, jocul e tot mai puțin natural. Mingea are în interior cipuri și senzori, care fac să se știe cu precizie cînd a ieșit din teren, cînd a atins gazonul și cînd corpul unui jucător. La acest Euro, fotbaliștii sînt și ei monitorizați de către o mulțime de camere de luat vederi foarte fine. Sînt detectate hențuri pe care nici împricinatul nu e sigur că le-a făcut, ca de exemplu cel al lui Doku din meciul dintre Belgia și Slovacia. Nebunia e că hențul lui Tielemans, mult mai evident și comis în careu, din meciul Belgiei cu România, nici nu a fost băgat în seamă. Asta dovedește că, în ciuda avantajelor și a dezavantajelor tehnologiei, atît arbitrul, cît și arbitrariul continuă să conteze foarte mult în joc.
Poate că viitorul va aduce un arbitraj complet electronic (la tenis s-a ajuns pe aproape), iar jucătorii vor fi și ei împănați cu cipurile de care unii habotnici se temeau, în urmă cu cîțiva ani, că ne vor fi băgate tuturor în buletine. Poate că nu doar ofsaidurile sau faulturile vor fi incriminate, ci și lovirea mingii cu capul, din cauze evidente, dacă nu chiar și driblingurile, pe motiv de joc indecent (în nici un caz nu va mai fi voie să dai mingea printre picioarele adversarului).
În ceea ce privește echipa României (nu știu, în timp ce scriu, rezultatul meciului cu Olanda), observ că s-a calificat pe primul loc în grupă, după un meci excepțional cu Ucraina, urmat de unul bunicel, dar în care a mîncat bătaie de la periculoasa Belgie, și de un al treilea, foarte slab, în care a scos un egal ca vai de el, cu o Slovacie față de care n-a fost cu nimic mai presus. Iar Belgia și Slovacia s-au calificat în optimi pe locurile doi și trei. Totul e doar un joc.