După un prim sezon de succes al lui Chivu la Inter, cît de greu va fi al doilea?

Deja e greu. Inter și-a făcut un obicei bizar, potențial sinucigaș. Vrea să verifice pînă la absurd un proverb al fotbalului: 2-0 e cel mai periculos scor.

Deja e greu. Inter și-a făcut un obicei bizar, potențial sinucigaș. Vrea să verifice pînă la absurd un proverb al fotbalului: 2-0 e cel mai periculos scor. La care hîtrii răspund: da, dar pentru cei care sînt conduși, că în timp ce aleargă după egalare pot fi pedepsiți pentru spațiile lăsate în apărare. Dar, e drept, se întîmplă din cînd în cînd ca acest scor să fie o capcană pentru cei în avantaj. Chivu, așadar, și-a zis că e momentul să nu lase praful să se aștearnă peste această zicere. Pentru Inter, meciurile încep de la 0-2. Cu Napoli, cu Real, cu Udinese și cu Roma, toate ultimele patru partide au avut aceeași poveste. Aproape miraculos, de fiecare dată (minus jocul cu Mourinho din Champions League), românul și ai săi au revenit, ba de două ori au și cîștigat. Chivu e ca David Popovici, bagă turbo pe partea a doua. Doar că la înotător și la antrenorul lui, Adrian Rădulescu, e o tactică. La Inter, e un handicap neprogramat. Inter ajunge tîrziu la stadion, fotbalistic vorbind. Apoi se trezește și îi popește. Dar de cîte ori se va mai putea produce acest happy-end? Nu te poți baza pe repetarea istoriei. Adversarii își vor lua seama. E un joc periculos cu destinul. Și probabil un lest al sezoanelor trecute. Inter e o echipă cu prea mult trăit în practic aceeași formulă. Oamenii ei par obosiți mental, doar arsura scorului îi trezește. Transferurile făcute pe bani mulți nu s-au integrat încă. Lautaro Martinez salvează patria adesea, dar nu e nici el indestructibil. În ritmul ăsta, eșecul nu-i departe. În Liga Campionilor a apărut deja. Nu e simplu. În primul an, Chivu nu a fost nevoit să inoveze, ci să regleze și să navigheze cu marinari buni, dar rătăciți. De anul ăsta va fi cu adevărat în întregime Interul lui Chivu, nu și al lui Inzaghi, fostul. De acum vom ști dacă omul nostru devine un mare antrenor sau rămîne, deocamdată, doar unul bun. Cumva e și miza noastră, chiar dacă avem în comun cu Chivu cam cîte aveam și cu Palade, Premiul Nobel după cercetări în SUA. Facem și noi ce putem. Ne dăm mari cu Chivu, disperați de cei cu care ne dăm mici. Aici.

Share