Cărțile sînt obiecte fragile. Se pot rupe facil, ard rapid sau sînt pur și simplu pierdute. Și totuși, puține lucruri au speriat dictatorii așa cum au făcut-o cărțile. Dintotdeauna, conducătorii autoritari au înțeles un adevăr simplu: ideile sînt mai greu de învins decît oamenii. Un scriitor poate fi redus la tăcere. O carte poate fi interzisă. Dar odată eliberate în lume, ideile din cărți încep să trăiască o viață proprie. O viață atît de puternică, încît unii au fost dispuși să ucidă pentru a le opri.
Însă, pe cînd numele celor care au vrut să-i reducă la tăcere pe Rushdie, Mahfouz, Politkovskaia sau Dink sînt destinate uitării și neantului, cărțile lor continuă să fie citite, ideile pe care le poartă continuă să circule din generație în generație.
Salman Rushdie, supraviețuitorul unei fatwa
Atacul asupra lui Salman Rushdie este poate cel mai cunoscut exemplu al felului în care literatura poate deveni, în ochii fanaticilor, o amenințare. După publicarea romanului The Satanic Verses, liderul iranian Ruhollah Khomeini a emis, în 1989, o fatwa prin care cerea uciderea scriitorului. Timp de decenii, Rushdie a trăit sub protecție, devenind unul dintre simbolurile mondiale ale libertății de exprimare. Totuși, în august 2022, amenințarea care îl urmărea de peste 30 de ani s-a materializat în cel mai brutal mod posibil: autorul a fost înjunghiat în timpul unei conferințe literare din Statele Unite, supraviețuind la limită și pierzîndu-și vederea unui ochi. În 2025, agresorul său a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. La aproape patru ani de la atacul care a șocat lumea literară, Salman Rushdie a anunțat că s-a „întors” acolo unde s-a simțit întotdeauna cel mai liber: în ficțiune.
Într-un recent interviu acordat postului France Inter, scriitorul a vorbit despre noua sa carte ca despre o reîntoarcere la esența identității sale de autor. „Sînt fericit să revin în lumea ficțiunii. Sînt povestitorul care eram”, a declarat Rushdie, anunțînd că, pe 11 iunie, editura Gallimard va publica în Franța volumul La onzième heure: cinci povestiri care explorează teme precum trecerea timpului, fragilitatea existenței și înțelepciunea vîrstei. În același interviu, Rushdie a formulat însă și o critică la adresa unei părți a literaturii contemporane: prea mulți autori rămîn captivi în propriul univers și în propriile experiențe, uitînd că literatura are vocația de a privi dincolo de sine.
Scriitorii pedepsiți pentru ceea ce au scris
Povestea lui Salman Rushdie este departe de a fi singulară. De-a lungul ultimelor decenii, numeroși scriitori, eseiști și jurnaliști au devenit ținte ale extremiștilor, ale regimurilor autoritare sau ale naționaliștilor radicali. Unii au supraviețuit. Alții au plătit cu viața. Toți au avut însă ceva în comun: au fost considerați periculoși pentru ceea ce au scris.
De la laureatul egiptean al premiului Nobel Naghib Mahfouz și scriitoarea bengaleză Taslima Nasrin pînă la Anna Politkovskaia sau Hrant Dink, istoria recentă oferă numeroase exemple care demonstrează că, în anumite circumstanțe, o carte, un articol sau o idee pot fi percepute ca amenințări mai mari decît orice armă.
Scriitorul egiptean Naghib Mahfuz, premiat cu Nobel în 1988, a fost înjunghiat, în octombrie 1994, în fața locuinței sale din Cairo, de un extremist religios. Mahfouz a supraviețuit, însă rănile suferite i-au afectat permanent nervii mîinii drepte, împiedicîndu-l să mai scrie cu ușurință. Atentatul a fost provocat de romanul său Copiii cartierului nostru (Awlad Haratina / Children of the Alley), publicat inițial sub formă de foileton cu zeci de ani în urmă, în 1959. Cartea a stîrnit controverse masive și a fost considerată blasfemiatoare de anumiți teologi extremiști din cauza modului alegoric în care trata religiile avraamice. De altfel, romanul a fost interzis în Egipt timp de decenii (fiind publicat în țara sa natală abia după moartea scriitorului, în 2006).
Taslima Nasrin, scriitoare și doctoriță din Bangladesh, trăiește în exil de peste trei decenii din cauza scrierilor sale feministe și critice la adresa extremismului religios. Nasrin a fost ținta a numeroase amenințări cu moartea și decrete religioase (fatwa) care cereau asasinarea ei. În 1993, scriitoarea a publicat faimosul roman Lajja (Rușinea), o carte interzisă rapid în Bangladesh, pentru că documenta violențele, abuzurile și persecuțiile la care a fost supusă minoritatea hindusă din Bangladesh de către extremiștii islamici. Grupările radicale au organizat proteste masive pe străzi, cerînd spînzurarea scriitoarei, iar lideri clerici au pus recompense pe capul ei. Guvernul din Bangladesh a emis un mandat de arestare împotriva sa sub acuzația de „ofensă adusă sentimentelor religioase”. Pentru a-și salva viața, în 1994 a fost nevoită să părăsească țara în secret, fiind ajutată de organizații internaționale.
După ce a locuit o perioadă în Europa (în special în Suedia, unde a primit cetățenie), s-a stabilit ulterior în India. Totuși, amenințările au urmărit-o. În 2007 a fost atacată fizic în Hyderabad de către membrii unui partid politic radical. Ulterior, proteste violente au forțat-o să părăsească orașul Kolkata și să trăiască sub protecție strictă la Delhi. În 2015, celule afiliate rețelei Al-Qaeda au inclus-o pe o listă de execuții, forțînd-o să plece temporar în Statele Unite pentru siguranță. În prezent, trăiește în Delhi cu permise de rezidență periodic reînnoite de Guvernul indian.
Ayaan Hirsi Ali, condamnată la o viață sub protecție
Scriitoarea și activista de origine somaleză Ayaan Hirsi Ali este una dintre cele mai cunoscute voci critice la adresa extremismului religios și una dintre cele mai controversate figuri din dezbaterea internațională despre drepturile femeilor. Viața scriitoarei s-a schimbat radical după colaborarea cu regizorul olandez Theo van Gogh la scurtmetrajul Submission, lansat în 2004. Filmul, al cărui scenariu a fost scris de Hirsi Ali, denunța violențele și discriminările suferite de unele femei în numele religiei și a provocat reacții furioase în cercurile extremiste. La cîteva luni după lansare, Theo van Gogh a fost asasinat în plină stradă, la Amsterdam. Ucigașul a lăsat asupra corpului regizorului o scrisoare care conținea amenințări explicite la adresa lui Ayaan Hirsi Ali. Din acel moment, scriitoarea a fost nevoită să trăiască sub protecție permanentă. Mutată în repetate rînduri în locuri secrete, a fost obligată să își reorganizeze întreaga viață în funcție de riscurile de securitate. Deși s-a stabilit ulterior în Statele Unite, amenințările nu au încetat niciodată. Pînă în prezent, Ayaan Hirsi Ali continuă să trăiască sub măsuri stricte de protecție.
Anna Politkovskaia, asasinată pentru ceea ce scria
Autoarea mai multor cărți despre războiul din Cecenia și critică vocală a Kremlinului, Anna Politkovskaia a fost împușcată mortal în 2006 în fața apartamentului său din Moscova. Deși cazul diferă de terorismul religios, este unul dintre cele mai cunoscute exemple de scriitor ucis pentru ideile și investigațiile sale. Politkovskaia lucra ca reporter de investigație pentru publicația independentă Novaia Gazeta. A fost printre puținii jurnaliști care au călătorit repetat în Cecenia pentru a documenta realitatea brutală a conflictului. A descris în detaliu abuzurile, tortura, execuțiile sumare și încălcările grave ale drepturilor omului comise atît de armata rusă, cît și de forțele cecene pro-Kremlin conduse de Ramzan Kadîrov.
În cărțile sale traduse la nivel internațional, precum Rusia lui Putin (Putin’s Russia), ea a acuzat direct Kremlinul și Serviciul Federal de Securitate (FSB) de sufocarea democrației, corupție generalizată și transformarea statului într-o dictatură de tip sovietic. Înainte de a fi ucisă, ea a supraviețuit mai multor tentative de intimidare și asasinat. A fost reținută și supusă unei simulări de execuție de către armata rusă în Cecenia. În 2004 a fost otrăvită la bordul unui avion în timp ce încerca să ajungă la criza ostaticilor de la școala din Beslan, supraviețuind la limită. Deși în anul 2014 mai mulți indivizi (executanți ceceni și complici din rîndul poliției ruse) au fost condamnați la închisoare pentru organizarea și comiterea crimei, creierul asasinatului, cel care a comandat și a plătit pentru uciderea ei, nu a fost niciodată identificat oficial de Justiția din Rusia.
Hrant Dink, împușcat mortal
Jurnalistul și scriitorul turc de origine armeană Hrant Dink a fost împușcat mortal pe 19 ianuarie 2007, chiar în fața sediului redacției ziarului său bilingv Agos, din Istanbul. Hrant Dink era una dintre cele mai proeminente voci ale comunității armene din Turcia și un militant activ pentru reconcilierea turco-armeană. A fost vizat de ultranaționaliști deoarece a scris și a vorbit deschis despre genocidul armean din 1915. Din cauza acelor articole, autoritățile turce l-au pus sub acuzare pentru „ofensă adusă identității turce” (în baza controversatului articol 301 din Codul Penal), transformîndu-l într-o țintă publică. Cel care a tras gloanțele mortale a fost un tînăr naționalist în vîrstă de doar 17 ani. După uciderea scriitorului au apărut fotografii cu polițiști turci zîmbind și pozînd mîndri alături de asasin, în fața steagului național.
Credit foto Anna Politkovskaia: Wikimedia Commons
