Adevărul simplu e că statul e neputincios în fața valului de prostii împrăștiate pe rețele sociale. Nu le vede la timp, nu le poate identifica pe cele cu potențial dăunător, habar nu are cum să stabilească o graniță între libertatea de exprimare și protejarea propriilor cetățeni. Nu e vorba doar de statul român, ci de aproape orice stat. Incidente cum a fost cel din județul Cluj se întîmplă de multă vreme de-a lungul și de-a latul lumii. Exemple se găsesc ușor. Și nu doar în țări cu nivel scăzut de educație sau unde încrederea în instituții și concetățeni e scăzută. Olanda, de exemplu, se confrunta în 2020 cu o situație bizară în care niște oameni convinși că tehnologia 5G e dăunătoare dădeau foc stîlpilor instalați de companiile de telecom. Nu au fost incidente izolate, ci un val de astfel de întîmplări pe cît de absurde, pe atît de ironice: oamenii aflau – cu ajutorul 5G – că 5G e rău. Apoi treceau la fapte.
L-am citit zilele trecute pe președintele CNA care, într-o măiastră dovadă de deconectare, oferea soluții pentru combaterea dezinformării. Una dintre ele era ca instituțiile statului să plătească rețele sociale pentru ca punctul lor de vedere să fie mai vizibil. Să dăm deci niște bani publici pentru a lupta cu propria neputință. Minunat! Același demnitar vorbea despre pedepse mai aspre. Soluția veșnică a oamenilor bine intenționați din România e să mărească pedepsele. Arareori își pun problema dacă nu cumva se putea face mai mult cu legislația existentă. Ajunge să deschizi televizorul ca să te întrebi de ce ai vrea o soluție de la cineva care, în mod foarte evident, nu și-a făcut treaba. Nu e vorba doar de dl Jucan, ci de întreg CNA-ul.
Evenimentul din județul Cluj, unde niște exaltați au atacat o ambulanță, e frustrant, îngrijorător și aproape imposibil de evitat pe viitor. Astfel de evenimente pot fi cel mult limitate ca număr, amploare și pagube. Și asta se poate face doar cu o abordare holistică plecată de la premisa că nu e posibil să acoperi în nici o reglementare ansamblul fricilor ce pot cuprinde oamenii, cît de departe merge imaginația sau cît de creativi pot fi cîțiva imbecili cu acces la Internet. Unde se poate totuși implica cu succes statul este în vînarea competentă a rețelelor care au o intenție vădită de a crea haos. Asta înseamnă stabilirea dincolo de orice dubiu a intenției, identificarea rețetelor financiare și clarificarea responsabilităților individuale. Dacă, spre exemplu, statul vede o implicare a unor agenți străini, aceștia trebuie cunoscuți și trebuie să simtă rigoarea legii. Asta, bineînțeles, combinată cu măsuri de eliminare a conținutului dăunător precum și a posibilității ca respectivii să mai poată face astfel de lucruri pe viitor. Dacă vi s-a părut că fac aluzie la raportul privind alegerile din 2024 aveți dreptate. La el mă refeream. Nu văd de ce am fi foarte supărați pe neanderthalii din Cluj cînd ditamai statul român aruncă cu zvonuri în piață și apoi urmărește placid cum se ceartă oamenii pe rețele sociale sau irl (în viața reală) fără ca vreuna dintre părți să poată convinge în vreun fel.
Alt lucru pe care îl poate face statul e să intervină în dezbaterile majore privind rolul, rostul și locul rețelelor sociale. Despre responsabilitatea lor, despre metodele de control și despre măsurile (absolut necesare) pentru protejarea drepturilor esențiale cum e cel de a vorbi liber. Habar nu avem dacă statul român are vreo opinie despre rolul prezent și viitor al acestor Behemot tehnologici care domină discursul public. Nu am văzut vreo idee originală sau vreo tentativă cît de mică de a stabili o bază teoretică pentru felul în care ne raportăm la o zonă esențială din viețile noastre. Știm doar că există niște inițiative pentru limitarea accesului minorilor. Dar cred că trebuie menționat aici că ambulanța a fost atacată de oameni maturi, nu de puști malefici evadați dintr-o carte de William Golding.
În fapt, în plin val de dezvoltare a Inteligenței Artificiale, dezbaterile privind protecția minorilor sînt tardive și mai degrabă insuficiente decît eficiente. Luptăm în războiul de ieri. Nu cred că va fi o mirare foarte mare dacă următoarea ambulanță va avea geamuri sparte pentru că a fost identificată drept periculoasă de vreun agent AI sicofant într-o discuție oarecare purtată la ore tîrzii din noapte. Sigur, mai e și problema educației, enunțată atît de emfatic ori de cîte ori un rătăcit comite o tîmpenie. Însă felul în care se duce discuția asta pare mai degrabă un escapism, o etalare a virtuții proprii și o delimitare. Sigur că e nevoie de educație și gîndire critică, însă pînă la ele e mai mare nevoie de o privire spre forțele care fac din lipsa de educație o armă. Pentru că, dacă privim foarte-foarte atent, o să vedem că mai mereu există cineva sau ceva care profită. O rețea socială care a descoperit zăcăminte profitabile de ignoranță, un stat străin care știe unde e sediul haosului, un politician care a găsit rețeta pentru influență mestecînd în oala cu emoții a unui popor dezorientat.
Transparența radicală poate face minuni. Dar ea trebuie forțată, nu sugerată. Și există deja suficiente legi pentru asta. E nevoie de reglementări noi? Probabil că e. Dar ele vor fi la fel de inutile ca acelea care există deja dacă nu e și un pic de voință în aplicarea lor. La CNA, la parchet, la ANAF și, în general, cam peste tot unde lucrează oamenii ăștia permanent surprinși de realitate.
.jpg)
