A venit vacanța, cel puțin pentru un număr mare de elevi, cei care nu au examene. Pe fundal, se proiectează deja zilele lungi și leneșe de vară, cu promisiunea lor de timp scos, pentru o vreme, din orar. Pentru copii, vacanța este una dintre ultimele forme serioase de libertate. Pentru părinți, însă, ea devine adesea o problemă de organizare: cine stă cu copilul, unde îl trimitem, cît îl lăsăm pe telefon, cîte teme are.
Mi-am amintit un film de vară, Call Me by Your Name. Nu pentru povestea de dragoste, nu pentru relația tînărului cu străinul venit în casa părinților săi, ci pentru fundalul familial pe care se așază această poveste. Elio trăiește într-o casă în care adulții sînt aproape, dar nu stau peste el. Îl văd, îl simt, îl însoțesc, fără să-l ancheteze. Tatăl și mama nu dispar din cadru, dar nici nu-l ocupă. Există, acolo, o formă rară de discreție educativă: părintele prezent, atent, disponibil, dar neinvaziv.
Sigur, filmul proiectează o lume privilegiată: o vilă în Italia, cărți, muzică, mese lungi, conversații, timp pentru înot și pentru plictiseală. Decorul e seducător. Esențial este, însă, altceva: copilul nu este tratat nici ca proprietate, nici ca proiect de performanță, nici ca pacient permanent al unei educații de corecție. Este lăsat să trăiască, dar nu este abandonat. Este lăsat să greșească, să sufere, să înțeleagă, dar nu într-un pustiu afectiv. În final, tatăl nu îi ține o predică, nu îl reduce la morală, nu îi confiscă experiența prin explicații adulte. Îi recunoaște durerea și îi lasă dreptul de a o simți. E una dintre cele mai frumoase lecții pedagogice din cinema.
Cît loc mai are o asemenea discreție în relația noastră cu copiii? Noi, părinții, oscilăm între două extreme. Pe de o parte, controlul anxios: catalogul electronic verificat obsesiv, telefonul profesorului folosit ca linie de urgență, copilul urmărit, măsurat, corectat, împins, comparat. Pe de altă parte, retragerea aproape totală: „să se ocupe școala”, „de aceea merge la școală”, „eu muncesc, profesorii sînt plătiți”. Între aceste două forme de absență – prezența sufocantă și absența delegată –, copilul rămîne adesea fără ceea ce i-ar trebui cel mai mult: un adult care să fie acolo, fără să fie călare peste el.
Școala a ajuns să preia tot mai multe sarcini pe care familia le abandonează fără să observe. Să educe gustul lecturii (acuzată, uneori, că dă prea mult și prea greu de citit...), dar și politețea, să formeze gîndirea critică, dar și răbdarea, să explice literatura, dar și felul în care se vorbește cu un om, să repare violența verbală, dependența de ecrane, dezinteresul, uneori chiar lipsa de sens. Cînd nu reușește, e vinovată. Cînd cere sprijin, e acuzată că nu știe să-și facă treaba. Educație externalizată, ca un serviciu de curățenie sau ca o revizie tehnică.
Vacanța este un bun prilej de valorificare a relației părinte-copil. Nu în sensul spectaculos al „activităților de dezvoltare”, care transformă vara într-o școală mascată. Nu totul trebuie convertit în competență, portofoliu, progres măsurabil. Copilul are nevoie și de zile fără randament, de conversații fără obiectiv, de drumuri, de mese, de tăceri, de seri în care adultul nu dă indicații, ci stă pur și simplu în apropiere. Și noi, adulții, avem aceleași nevoi. Uneori, o carte citită împreună, o plimbare, o întrebare pusă fără interogatoriu fac mai mult decît zece moralizări.
A fi părinte în vacanță nu înseamnă nici să devii animator cultural, nici profesor particular, nici polițist al ecranului. Înseamnă, poate, să recuperezi o formă de prezență pe care anul școlar o fragmentează. Să vezi copilul nu doar prin note, teme și abateri, ci prin felul în care tace, se bucură, se închide, se plictisește, întreabă.
În Call Me by Your Name, părinții nu rezolvă viața copilului lor. Nici nu o trăiesc în locul lui. Dar îi creează un spațiu în care viața poate fi trăită, iar apoi înțeleasă. Ce-ar fi să nu le mai programăm copiilor vara ca pe o anexă a școlii, dar nici să nu-i lăsăm singuri în ea? Nu e ușor: să fim discreți, atenți, disponibili.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
Foto: Call Me by Your Name
.jpg)
.jpg)
